Sfinții sunt Hristos prelungit în veacuri, spunea cu ani în urmă Sfântul Iustin Popovici. Ei nu fac minuni cu puterile lor proprii, ci Însuși Dumnezeu se preaslăvește în faptele minunate întâmplate la moaștele lor sau ca urmare a rugăciunii către ei.
Astfel, tămăduirea Lui se prelungește prin ei chiar și până astăzi, ei fiind crinii înfloriți ai pustiei contemporaneității noastre profund împătimite și secularizate. Una dintre verigile acestui lanț sfânt este Sfântul Luca al Crimeei, mare martir și mărturisitor ortodox, geniu providențial al Bisericii și medicinei vremii sale, unul dintre cele mai recente daruri făcute de Dumnezeu fiilor Lui de azi.
Una dintre mărturisirile personale legate de cele mai recente minuni ale acestui mare sfânt provine de la o elevă din Grecia, cititoare a publicației diakonima.gr, iar scrisoarea ei a fost publicată online pe același site, în 12 martie 2016:
Salutare! Sunt o fată de 19 ani și aș dori să vă povestesc ce se petrece cu Sfântul Luca, Doctorul Crimeei, pentru a afla despre aceasta cât mai mulți oameni. Anul acesta am avut examenele naționale și chiar în perioada examenului mi s-a ivit din păcate o problemă la gât, mai precis la ganglionii limfatici. Ne-am dus la un medic, însă mi-a dat din păcate un antibiotic greșit, încât am ajuns să nu mai pot sta în picioare din cauza durerii de stomac. Durerea creștea în fiecare zi…, până când bunica mea mi-a adus o iconiță cu Sfântul Luca. Nu îl cunoșteam pe Sfântul Luca și de aceea am citit toată viața lui. A doua zi, durerea ajunsese la cote extreme, până când am început să mă rog sfântului și să pun iconița în locul în care mă durea. La scurt timp după aceea, m-am ridicat și am putut să stau în picioare fără nici o problemă, după o săptămână întreagă de durere. Doar după câteva zile, am vizitat Mănăstirea Panaghia Dobra din Veria, unde se găsesc moaște ale sfântului. Apoi, totul a mers bine, ganglionii limfatici s-au retras și am trecut cu bine examenele mele naționale. Acum câteva zile însă, am simțit o jenă în locul în care erau ganglionii limfatici și m-am neliniștit. Se făcuse seară și eram întinsă; l-am rugat pe sfântul să nu se întâmple același episod ca atunci, și să nu o facă neapărat pentru mine, cât pentru mama mea, căci n-aș fi putut să o mai văd așa de speriată ca atunci pentru mine.
Chiar în clipa aceea, am simțit o atingere ușoară, dinăuntrul meu, chiar în locul care mă durea, iar durerea s-a diminuat în câteva secunde. Știam și simțeam că a fost sfântul!
Apoi, după câteva zile, tatăl meu s-a îmbolnăvit ușor; era însă prima dată când îl vedeam să nu poată merge din cauza amețelilor. Înainte să adorm, am izbucnit în lacrimi în camera mea, rugându-l din nou pe sfântul, ca să aud apoi, în dimineața următoare, că tatăl meu este chiar un pic mai bine. Chiar așa s-a și întâmplat, m-am trezit repede, cu gândul să-l întreb cum se simte și l-am auzit chiar pe el spunând-mi zâmbind: „Mă simt mai bine”.
Vă doresc ca acest sfânt să vă ajute și pe voi, așa cum ne-a ajutat mie și familiei mele, și cu siguranță altor mii de oameni.

Traducere și adaptare din neogreacă de Ionuț Aurelian Marinescu (Sursa: ziarullumina.ro)

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.