Frumos lucru este a te desface de lume pentru Dumnezeu, ca să răsări în El.
Nimic ce se arată nu e veșnic, „căci cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice.” (2 Corinteni 4, 18)
Creștinismul nu e opera unei persuasiuni/ convingeri, ci a unei măreții. Când este urât de lume, e iubit de Dumnezeu; „căci dacă ați fi din lumea aceasta, lumea ar iubi ce este al ei; acum însă nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi. Rămâneți la Mine!” (Ioan 15, 19)
Scriu tuturor Bisericilor și le poruncesc tuturor, că eu de bunăvoie mor pentru Dumnezeu, dacă nu mă veți împiedica. Vă rog nu-mi faceți o bunăvoință nepotrivită. Lăsați-mă să fiu de mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Grâu al lui Dumnezeu sunt și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Dumnezeu. Mai degrabă lingușiți fiarele, ca să mi se facă mormânt și să nu mai rămână nimic din trupul meu, ca nu cumva adormind să fiu găsit povară cuiva. Atunci voi fi adevărat învățăcel al lui Iisus Hristos, când lumea nu va mai vedea nici trupul meu. Rugați pe Domnul pentru mine ca prin aceste instrumente să fiu găsit jertfă lui Dumnezeu. Dacă voi pătimi, voi ajunge un dezrobit al lui Iisus Hristos și voi învia în El liber. Fiind legat în lanțuri în El învăț acum să nu mai poftesc nimic lumesc sau deșert.
Foc și cruce, haite de fiare sălbatice, tăieri și împărțiri ale trupului, risipiri de oase, hăcuiri de membre, măcinări ale întregului trup și pedeapsa diavolului să vină peste mine, numai să dobândesc pe Hristos!
Sfântul Ignatie al Antiohiei (Teoforul), Epistola către Romani, în Canonul Ortodoxiei, vol. I, Editura Deisis, 2008