Ce trebuință ai, omule, să cauți cărți multe, care să te povățuiască pe tine spre folos și să întrebi pe toți dascălii, zicând: „Spuneți-mi, cum mă voi mântui?” Iată, toate cărțile cele învățătoare, în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu și întru a avea pe Domnul înaintea ochilor totdeauna.
Să iei aminte la tine însuți, precum se cade, ca să înțelegi toate poruncile lui Dumnezeu și să le ții pe ele. Pentru că așa Sfinții cei ce au fost din veac au plăcut lui Dumnezeu, prin cunoștință curată și prin neschimbate fapte. Iar alții dintre dânșii nici n-au avut cărțile Sfinților, nici nu i-au învățat dascălii cele de folos și, de la Adam până la Moise, în multe feluri au trăit. Deci, spune-mi mie cum au plăcut lui Dumnezeu: Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac și Iacov și ceilalți drepți, care au fost mai înainte de Moise? Ei n-au învățat carte, precum s-a zis, nici vreun dascăl dintre oameni nu i-a învățat pe ei, în afară numai de predania cea din viu grai și de gândurile bune de a avea pe Dumnezeu înaintea ochilor, de-a pururi.
De asemenea, și după întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, știm pe mulți că au fost oameni simpli și la cuvinte și la înțelegere, unii dintre dregători fiind, iar alții din poporul de rând, unii din ei păstori de oi, ori alte îndeletniciri având, și nu numai bărbați, ci și femei au alergat la Dumnezeu și au săvârșit poruncile Lui. Deci, arătat este că din luarea-aminte a lor la cele două virtuți mai sus-zise au făcut așa. De aceea acum nu ești îndreptățit, omule, să zici, cu greșeală: „Prost sunt și fără de știință, cum, dar, pot să fac poruncile Domnului?” Iată, s-a arătat ție acum în ce fel vei plăcea lui Dumnezeu și să nu mai zici: „Nu pot” că, de vei voi, împreună cu Sfinții, te vei apropia de Stăpânul, ca David zicând: „Bunătate și învățătură și cunoștință mă învață, căci poruncilor Tale am crezut” (Psalm 118, 66). Și iarăși: „Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu” (Psalm 142, 10). Și încă: „Ajută-mi și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale pururi.” (Psalm 118, 117)
Pentru că, „oricine cere va lua, și cel ce caută află, și celui ce bate i se va deschide” (Matei 7, 8).
Să nu zici, iarăși: „În lume trăiesc și cu grijile lumești sunt legat și nu pot să fac toate poruncile Domnului”. De vei voi, acum, ca desăvârșit să le faci pe ele și să te lepezi de lume și să-ți iei crucea ta, ca să mergi în urma Domnului tău, lucru care mai bun îți este ție decât toate, ești liber să o faci. Iar de nu poți să faci această, apoi, și în lume fiind, silește-te să placi lui Dumnezeu; căci se poate, și în lume fiind, cineva să facă poruncile lui Dumnezeu, pentru că multe chipuri de pocăință și de mântuire a oamenilor sunt. (Sf. Ier. Ghenadie I, Patriarhul Constantinopolului)
Proloagele, în fiecare zi împreună cu Sfinții, vol. 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2011