Iată-mă în faţa unui fapt interesant şi îmbucurător. De ce spun asta? Fiindcă odată ce treci printr-o experienţă grea ai unele reţineri în a-ţi spune „povestea”, trăirea (pentru că, în general, oamenii au reticenţă, sunt speriaţi întâlnind astfel de cazuri, nu o spun asta pentru a-i judeca, îi înţeleg, ci ca o constatare).
Vreau să consider o ocazie specială, să îi spun un miracol faptul că, iată, acum se deschide o „poartă” spre împărtăşirea sentimentelor care te încearcă în asemenea experienţe. Pot să spun că sunt şi eu una dintre persoanele care se bucură de darul şi grija Sfântului Nectarie, vreau să vă spun sincer că înainte de diagnosticare şi operaţie din păcate nu ştiam de sfânt, eram credincioasă (cât eram în stare în acea perioadă), am pornit pe calea cunoaşterii spirituale, a aprofundării şi înţelegerii cu multă vreme înainte de a descoperi problemele de sănătate, îmi făcusem un obicei să mă rog Sfântului Nicolae (şi nu numai), faţă de care am simţit şi simt o legătură specială, de aici mai departe sunt convinsă ce lucrare a făcut Sfântul Nicolae înştiinţând, dacă pot să spun aşa, pe Sfântul Nectarie că este nevoie de ajutorul lui şi mi-a fost de mare folos. Să nu râdeţi de mine, aşa am simţit eu şi aşa le-am interpretat (având în vedere că noi toţi una suntem în Hristos).
Aproape de serviciul meu aveam o biserică cu hramul Sfântului Nicolae, ăsta a fost încă unul din semnele date de sfânt pentru mine, era o binecuvântare să merg la sărbători şi nu numai, să mă rog acolo. Că ştiţi cum este, când ajungi acasă te dai la treburi aşa, având acolo biserica, mergeam foarte des. În ziua când să fac mamografia am trecut pe la o biserică. Bineînţeles că i-am căutat icoana Sfântului Nicolae, dar nu am găsit-o la altar, era la ieşire, m-am bucurat… însă când am ridicat ochii am tresărit în sufletul meu ca niciodată, fiindcă din icoană mă privea mustrător, nu mi-am dat seama atunci, numai după operaţie am pus toate cap la cap, ştiind că Sfântul Nicolae mustră şi ceartă, m-a certat şi pe mine de neglijenţele mele şi ignoranţa mea, de asemenea, am aflat de legătura puternică dintre el şi Sfântul Nectarie.
Am fost operată în data de 9 noiembrie, nu ştiam atunci ce zi este, lucrurile s-au limpezit pentru mine când mi-am dat seama că din câte zile sunt într-un an, clar nu întâmplarea a făcut asta. Apoi să aflu de Mănăstirea Radu Vodă, unde sunt moaştele, mergeam cu sufletul trist şi acolo găseam alinare. De asemenea, un semn a fost şi faptul că în timpul tratamentelor am întâlnit o măicuţă la un schit, cu care am legat o prietenie şi o comunicare frumoasă şi pe care să aflu că… o cheamă Nectaria!!! Pot să spun, cu mâna pe inimă, că Sfântul Nectarie îşi face simţită prezenţa şi ajută acolo unde este nevoie, dacă v-am spus că eu nici nu ştiam de el şi mi-a arătat semne! Totul e să vrei să crezi. A mai fost un lucru îmbucurător pentru mine, într-o zi, când eram în oraş şi am intrat la biserica Sfântul Gheorghe, unde sunt moaştele Sfântului Nicolae. M-am rugat, însă când am ieşit am simţit o chemare să merg şi la Radu Vodă. Am mers pe jos fiindcă mişcarea e bună. Când am ajuns acolo mi-am dat seama de ce. A fost o slujbă frumoasă pentru secetă şi au fost scoase sfintele moaşte ale Sfântului Nectarie şi s-a înconjurat biserica, a fost înălţător pentru mine.
Îi mulţumesc Sfântului Nectarie că am avut bucuria asta, fiindcă a fost o slujbă liniştită, fără agitaţia aceea cu lume multă, care îţi distrage atenţia de la sfinţenia slujbei. Pe 9 noiembrie, anul acesta, fac patru ani de la operaţia la sân. Doresc tuturor sănătate şi credinţa că nu suntem singuri, totul este să cerem ajutorul şi el vine negreşit.
Sanda Victoria, Sfântul Nectarie – Minuni În România