Tânăra domnişoară Sofia Konstantinova a venit în vizită la familia Nilus în Schitul Optina şi la spovedanie s-a plâns stareţului că, locuind în casă străină, e lipsită de posibilitatea de a ţine posturile. „Dar de ce acum, în timpul călătoriei, în ziua de post v-aţi ispitit cu salamul?” – a întrebat-o stareţul. Sofia Konstantinova s-a înspăimântat: „Cum a putut stareţul să afle acest lucru?”.
O întâmplare asemănătoare a avut loc cu Sofia Mihailovna Lopuhina, născută Osorghina. Ea a povestit că a mers la Schitul Optina când era o tinerică de 16 ani. Mulţimea de o mie de oameni de lângă „hibarca” stareţului a uimit-o (hibarcă se numea căsuţa de lemn, unde locuia stareţul şi îi primea pe credincioşi).
Ea s-a suit pe un buştean ca să îl vadă pe stareţ când iese. Nu după mult timp stareţul a apărut şi, deodată, i-a făcut semn să se apropie. El a dus-o în chilie şi i-a povestit toată viaţa ei, an cu an, enumerându-i toate greşelile, când şi unde le-a săvârşit şi a pomenit persoanele după numele lor. Iar apoi i-a spus: „Mâine să vii la mine şi să îmi repeţi tot ce ţi-am spus. Nu am vrut decât să te învăţ cum trebuie să te spovedeşti”.

Starețul Varsanufie de la Optina, Moștenire duhovnicească, Editura Bunavestire, Galați, 2002, pp. 20-21

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.