„Fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.” (Romani 14,12-13)
***
Pe om îl vezi pe dinafară, dar ce e înăuntrul său nu. (Proverb rusesc)
***
Cu păcatul să lupţi, dar cu cel păcătos să fii în pace. (Proverb rusesc)
***
Să ştii că judecând vei fi judecat. Astfel, mai puţin vei păcătui. (Sfântul Grigorie Teologul)
***
Când vei lua aminte la neputinţele cuiva şi te vei mândri înaintea altora în gândul tău, trebuie să răspunzi gândului diavolesc: „Eu sunt mai rău decât toţi”. (Preacuviosul Varsanufie de la Optina)
***
Când creştinul care se ocărăşte pe sine îi vede pe toţi oamenii ca pe sfinţii îngeri, iar pe sine ca un păcătos mai prejos decât toţi păcătoşii şi se scufundă în abis, atunci el se află întru smerenie. (Sfântul Antonie cel Mare)
***
Cel ce doreşte să biruiască duhul grăirii de rău, acela să dea vina nu pe cel care păcătuieşte, ci pe cel rău, care l-a împins la una ca aceasta. (Sfântul Ioan Scărarul)
***
Când vezi pe cineva că a căzut, să-ţi închizi ochii mai degrabă şi să priveşti înlăuntrul tău pentru a nu cădea tu încă şi mai mult. (Sfinţitul Mucenic Serafim Zvezdinski)
***
Nu lua aminte la păcatele altora, ci ia aminte la faptele tale cele rele, căci nu pentru primele vei fi judecat, ci, fără doar şi poate, vei da răspuns pentru tine însuţi. (Sfântul Dimitrie al Rostovului)
***
În lucrarea poruncilor Evangheliei, ochiul minţii să se îndrepte spre păcătoşenia noastră; prin mărturisirea ei către Domnul să plângem şi să ne îngrijim să descoperim în noi alte şi alte răni şi pete. La păcatele aproapelui să nu luăm aminte. Dacă va trebui, întâmplător, să privim spre greşeala aproapelui, atunci, privirea să treacă peste aceasta cât se poate de iute şi fără băgare de seamă. (Sfântul Ignatie Briancianinov)
***
Cel ce crede că după plecarea din acest trup trebuie să stea înaintea Judecăţii lui Dumnezeu, acela în nici un chip nu va judeca pe aproapele său, căci va trebui să dea răspuns pentru toate faptele sale. (Avva Isaia)
***
Dacă vezi că fratele tău păcătuieşte şi a doua zi te întâlneşti cu el, să nu primeşti gândurile păcătoşeniei lui, căci nu ştii dacă, despărţindu-te de el, după căderea sa, nu a făcut el ceva bun şi a căpătat îndurarea Domnului prin suspine şi lacrimi amare. (Sfântul Efrem Sirul)
***
Luând aminte la păcatele aproapelui, vezi să te îndemni pe tine către smerenie, căci cu toţii suntem supuşi păcatului şi vrednici de osândă. (Sfântul Nil Sinaitul)
***
Sfântul Macarie Egipteanul, văzând un om păcătos, şi-a spus sieşi: „El, chiar dacă a păcătuit, se va putea pocăi; dar dacă tu păcătuieşti, poate nu vei putea niciodată să te pocăieşti.” Şi printr-o astfel de cugetare s-a aşezat pe sine mai prejos decât cel păcătos. (Sfântul Ambrozie de la Optina)
***
Dacă dorim să ne îndreptăm din păcatul judecării, atunci trebuie ca în toate să ne silim către umilinţă înaintea lui Dumnezeu si oamenilor si să cerem ajutorul Domnului. (Sfântul Ambrozie de la Optina)
***
Trebuie să fim cu luare-aminte către viaţa noastră lăuntrică şi să nu socotim ceea ce se petrece împrejurul nostru, şi astfel nu vom judeca. (Sfântul Ambrozie de la Optina)
***
Când vei judeca pe cineva să spui întru sine: „Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău!” (Sfântul Ambrozie de la Optina)
***
Chiar şi atunci când păcatul fratelui tău nu va mai fi tăinuit, ci limpede întru totul, să te străduieşti să nu vezi pricina pentru aceasta, pentru a nu ajunge tu să cazi în patima judecării, şi din aceasta să te îndepărtezi de iubirea de fraţi. (Sfântul Nicodim Aghioritul)
***
Când te sminteşte ceva din faptele cele rele ale cuiva, să nu dai ochilor tăi somn până ce nu vei izgoni din inima ta acea sminteală şi până ce în chip desăvârşit nu te vei împăca cu fratele tău. (Sfântul Nicodim Aghioritul)
***
Acela care cu dreptate săvârşeşte lucrarea cea duhovnicească tuturor află dezvinovăţire, iar pentru el nicicând nu-şi caută pricină de a se dezvinovăţi. El întotdeauna se numeşte pe sine vinovat, căci crede că nu se foloseşte de acele bune împrejurări care i-au fost date lui de Sus. De pildă, dacă un astfel de om vede pe cineva şi crede că fură, spune despre sine că ar fura încă şi mai mult. „Dumnezeu îmi ajută”, spune un astfel de om, „însă eu nu m-am folosit de darurile Sale. Acest furt este mai mare decât cel săvârşit de aproapele meu: singura diferenţă e că cele răpite de el sunt văzute, iar ale mele sunt ascunse.” (Sfântul Paisie Aghioritul)
***
Dacă vrei să ispiteşti faptele altuia, atunci să iei aminte doar la faptele lui bune, şi nu la cele rele. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
***
Am auzit despre un oarecare frate că, atunci când venea la unul dintre fraţi şi vedea chilia lui nemăturată şi neîngrijită, spunea întru sine: „Fericit este acest frate care a lăsat grija a toate şi orice treabă pământească, iar cu mintea sa năzuie către cele înalte şi nu a aflat astfel timp ca chilia lui să şi-o pună în rânduială!” Tot astfel, dacă intră la un altul şi vede chilia lui aranjată, măturată şi curată, iarăşi grăieşte întru sine: „Sufletul acestui frate e la fel de curat aşa cum este chilia lui”. (Avva Dorotei)
***
Când osândeşti, roagă-te astfel: „Doamne, chiar dacă păcătuiesc, iartă-mă şi ai milă de mine!” (Ieromonahul Vasile de la Optina)
***
Lucru de căpetenie e să te fereşti să osândeşti pe aproapele. Atunci când îţi vine în minte gândul osândirii, în acea clipă, cu luare-aminte, să spui: „Doamne, dă-mi să-mi să văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu!” (Sfântul Nectarie de la Optina)
***
Când întâlnim pe cineva, oricât de rău ar fi acela, să avem nădejdea că se va afla întru el ceva bun, văzându-ne noi înaintea chipului lui Dumnezeu. (Sfântul Nikon de la Optina)