Este surprinzător cât de scăzut este standardul, cât de puțin cere Dumnezeu oamenilor! De aceea va fi înfricoșătoare judecata! Pentru că vom constata că am fi putut să câștigăm raiul cu foarte puțin efort, dar îl pierdem.Nu este înfricoșător să vezi că pierzi raiul pentru că nu ai dat un pahar de apă celui însetat sau o bucată de pâine celui flămând sau o haină celui lipsit!?! Nu este pur și simplu tulburător să constați că pentru o jumătate de oră, cât ne-ar fi luat să vizităm pe cineva bolnav sau un timp mai îndelungat să cercetăm pe cineva în pușcărie, pierdem pentru veșnicie darurile Împărăției lui Dumnezeu!?!
Atât de puțin cere Dumnezeu de la noi! De fapt, Dumnezeu nu cere, ci ne descoperă că judecata Lui va fi extrem de îngăduitoare. Nu exigențele lui Dumnezeu la adresa omului se regăsesc în judecată, ci mila Lui, îngăduința Lui, iubirea Lui. Nivelul exigențelor lui Dumnezeu este exprimat în cuvântul Mântuitorului Hristos din Predica de pe munte. Acolo este arătat standardul maxim la care-l cheamă Dumnezeu pe om:
Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!” (Matei 5,48)
Ne cere, atunci, să ne iubim vrăjmașii, ne cere să binecuvântăm pe cei care ne blestemă, ne cere să facem bine celor care ne fac rău, ca să ne asemănăm lui Dumnezeu, Care face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi, și dă ploaie, de asemenea, tuturor, fără vreo clauză sau condiție.
La judecată, însă, nu ne va judeca în funcție de acest standard maximal, ci în funcție de standardul minimal – cât de sensibili am fost noi la nevoile aproapelui.

Pr. Constantin Coman, Dreptatea lui Dumnezeu și dreptatea oamenilor, Editura Bizantină, București, 2010

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.