Dumnezeu l-a plăsmuit pe om după un model din adâncul Său, iar lucrarea Sa iscusită a pornit dinăuntru. Dacă îmi va rămâne un răgaz îndestulător ca să-ți înfățișez alcătuirea omului, vei învăța și tu, plecând de la tine însuți, despre înțelepciunea pe care Dumnezeu a desfășurat-o în tine. Căci omul este o lume mică.
Dumnezeu a plăsmuit omul cu o ținută dreaptă. Ți-a dăruit această înfățișare privilegiată față de celelalte viețuitoare. Fiindcă și lucrarea pe care intenționa să ți-o încredințeze era tot privilegiată. Vita a fost făcută pentru pășunat și astfel are capul aplecat spre pământ, având privirea ațintită către pântece și către cele de sub pântece, de vreme ce țelul acelora este desfătarea pricinuită de umplerea stomacului și de bucuria plăcerii. Omul însă nu privește către stomac, ci are capul înălțat înspre cele de sus, pentru a privi către înălțimea cu care este înrudit. Ochii săi nu sunt aplecați spre pământ. Prin urmare, nu săvârși lucruri care sunt în afara firii tale, nu-ți fixa privirea asupra celor pământești, ci asupra celor cerești, acolo unde Se află Hristos.
„Dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Se află Hristos.” (Coloseni 3, 1)
În acest chip ai fost plăsmuit. Însăși alcătuirea ta este o școală pentru țelul în vederea căruia ai fost născut. Ai fost născut ca să-L privești pe Dumnezeu, nu pentru ca viața ta să se târască pe pământ, nici pentru a te bucura de plăcere ca vitele, ci pentru a-ți desăvârși cetățenia cerească. Pentru aceea „ochii înțeleptului se află în capul său.” (Eclesiastul 2, 14)
Înțeleptul are ochii în cap pentru a-și îndrepta privirea către cele înalte. Iar cel care nu privește către cele de sus, ci către cele pământești, își târăște ochii pe pământ.
Sfântul Vasile cel Mare, Despre originea omului, în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 4, Editura Basilica, București, 2011