A fost oarecând, în părţile Ciprului, secetă multă vreme şi episcopul ţării se ruga mult lui Dumnezeu pentru aceasta, ca să le dea lor Domnul mila Sa de sus, ca să se pogoare ploaie pe pământ. Şi s-a făcut glas din cer, zicându-i lui: „Să mergi, după Utrenie, la cutare poartă a cetăţii şi pe care vei vedea intrând mai întâi, aceluia să-i spui ca să se roage şi va veni vouă ploaie.”
Deci, a făcut aşa episcopul, a ieşit cu clerul său şi a şezut la poarta cetăţii şi, iată, intra un bătrân, ducând o sarcină de lemne de vândut. Şi sculându-se, episcopul l-a oprit pe el. Şi îndată a lepădat bătrânul sarcina de lemne din spate şi s-a închinat episcopului, zicând: „Iartă-mă, stăpâne”; şi cerea blagoslovenie de la episcop. Apoi şi episcopul, asemenea, s-a închinat lui zicând: „Ava, pentru Domnul, roagă-te ca să ne trimită Domnul mila Sa şi să fie acum pe pământ ploaie”. Iar bătrânul pe sine se numea a fi netrebnic şi păcătos. Şi dacă l-a silit pe el episcopul ca să se roage, bătrânul, plecându-şi genunchii, s-a rugat şi s-a pogorât îndată ploaie.
Încă, iarăşi, episcopul a rugat pe bătrân, zicând: „Ai dragoste, pentru noi, părinte, şi ne spune viaţa ta, pentru folosul nostru, ca şi noi să-ţi urmăm”. Şi a zis bătrânul: „Iartă-mă, stăpâne, că eu sunt păcătos şi în deşarte zile m-am născut şi nimic nu am de folos cu care sufletul meu să se mângâie. Ci, iată, precum mă vezi pe mine, ies din cetate şi-mi adun o sarcină de lemne şi, vânzând-o, îmi cumpăr pâinea pe care o mănânc şi cu aceasta îmi dobândesc mie hrana cea de peste zi. Iar alta n-am nimic şi dorm la biserică şi iarăşi ieşind, acelaşi lucru îl fac. Iar, de va fi frig sau ninsoare, o zi sau două, petrec flămând şi laud pe Dumnezeu, până ce iarăşi se face senin şi pot ieşi să tai lemne”. Şi aşa, nu puţin folos a primit episcopul împreună cu clerul său. Şi toţi au proslăvit pe Dumnezeu de osteneala bătrânului şi i-au zis lui: „Cu adevărat, tu ai plinit Scriptura care zice: Nemernic sunt pe pământ”. Deci, l-a luat pe el episcopul şi l-a hrănit, dându-i lui odihnă, până ce s-a mutat către Domnul. Dumnezeului nostru slavă!
Călăuză în Istoria Vieţilor Sfinţilor Ortodoxiei