„ (…) cele spuse de Apostol în epistola către Tesaloniceni (I Tesaloniceni 5, 23) cărora le dorește să li se sfințească în întregime, fără de prihană, trupul și sufletul și duhul și să se păzească întru venirea Domnului Iisus Hristos, prin trup înțelegând partea vegetativă, prin suflet pe cea afectivă și prin duh pe cea cugetătoare. Același adevăr ni-l pune la inimă Domnul când recomandă cărturarului din Evanghelie, că înaintea oricărei alte porunci, trebuie pusă iubirea față de Dumnezeu, care trebuie să fie pusă în lucrare din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul (Marcu 12, 30). Căci după părerea mea și aici cuvântul Scripturii face aceeași deosebire, și anume elementul trupesc fiind redat prin inimă, factorul mijlociu adică cel afectiv fiind redat prin suflet, iar elementul superior sau cuvântător este redat prin duhul. De aici derivă și faptul că Apostolul cunoaște trei moduri de viețuire trupească, în care omul se dedică numai pântecului și plăcerilor lui, al doilea mod de viețuire e cel al afectelor naturale, care se desfășoară pe o linie intermediară între bine și rău adică uneori ridicându-se deasupra afectivității, alteori neparticipând deplin la luptă și în al treilea rând avem viețuirea duhovnicească sau cea desăvârșită, potrivit căreia privirea e ațintită continuu spre Dumnezeu.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 30, p. 29