Adevărata credință deține următoarele trăsături:
a) adeverește tainic pe cel ce crede în privința adevărului credinței sale;
b) îi călăuzește pașii pe calea adevărului;
c) îl umple de nădejdea cea veșnică, nemicșorată, curățită de toată frica și de toată căință, ce are în sine deplinătatea fericirii;
d) îl umple de iubire, atât față de Dumnezeu, cât și de aproapele, fierbinte și lucrătoare;
e) dăruiește harismele Sfântului Duh;
f) înmulțește roadele Sfântului Duh;
g) îl replămădește pe omul stricat de păcat;
h) îl sfințește pe credincios și‑l arată lucrător al celor bune, făcându‑l după chipul lui Dumnezeu;
i) Îl descoperă celor ce cred pe Dumnezeu;
j) deține principii morale dumnezeiești;
k) le dă credincioșilor putere morală;
l) se bucură de mărturii cerești, pământești și subpământești;
m) îl umple pe credincios de tărie morală, făcându‑l asemenea unei pietre neclintite, de care se zdrobesc tot răul din afară, toată amenințarea și toată primejdia și
n) îl ridică pe om deasupra legilor firii spre a „birui hotarele firii”.
Credința, ce are toate aceste trăsături, este adevărată; și întrucât credința ce are în sine pe Iisus Hristos deține toate aceste trăsături, credința lui Iisus este adevărata credință. Ioan cel cu limbă de aur tâlcuind Psalmul 67 demonstrează adevărul credinței în Hristos prin autoritatea Apostolilor: „Căci fără a ridica armele, fără cheltuială bănească, nu prin puterea trupească, nici prin mulțimea taberelor de soldați, nici prin nimic altceva asemănător au biruit, ci prin cuvântul simplu, prin cuvântul cel plin de putere; că era de negrăit puterea care făcea pe pescar, pe vameș, pe țesătorul de corturi1 printr‑o simplă poruncă să învie morți, să alunge demoni, să izgonească moartea, să închidă limbile filosofilor, să astupe gurile retorilor, să învingă regi și nobili și să biruie întreg neamul barbarilor și idolatrilor eleni; căci peste tot în lume au propovăduit cuvântul cu tărie”.
Privitor la adevărul credinței Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Nichifor Theotokis afirmă: „Adevărul credinței creștine are ca dovadă desăvârșirea legilor sale, mulțimea minunilor, predica Apostolilor, întoarcerea neamurilor păgâne, mărturisirea cu prețul vieții a martirilor, răspândirea ei fără ajutor omenesc în scurtă vreme la atâtea neamuri necredincioase și depravate, biruința asupra unor persecuții de neînchipuit din partea unor tirani inumani, care de la răutatea cea mai de pe urmă au ajuns pe culmile virtuților.
Are ca dovadă puternică, de asemenea, cărțile profeților, care sunt tot atâtea trâmbițe ce răsună și adeveresc marea taină a iconomiei Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos.
Acestea sunt temeliile de nezdruncinat ale credinței în Hristos. Acestea sunt adeverite de Sfintele Evanghelii, de toate celelalte dogme în care cred creștinii. Dacă se va cerceta în cărțile Sfinților Profeți, se vor afla cuvinte ce conving mintea omului nu doar că Hristos a înviat din morți, ci că toate cele câte învață despre El Evangheliile sunt adevărate” (a se vedea și cărțile Mitropolitului Nectarie de Pentapole, Despre descoperirea lui Dumnezeu în lume și Un portret al omului).
.
Sfântul Nectarie de Eghina, Îndreptează‑te prin credință și nădejde spre a viețui fericit, Editura Sophia