Oare nu ne împărtășim în toate zilele din preacuratul Său Trup și Sânge? Și ce altceva poate fi mai dulce decât Sfânta Împărtășire, care dăruiește viața veșnică celor ce se împărtășesc cu conștiința curată? Oare nu vorbim în toate zilele și nopțile împreună cu dumnezeiescul David și cu ceilalți Sfinți Părinți și luminători ai Sfintei noastre Biserici? Ce altă mângâiere a sufletului, mai mare decât aceasta, este? Oare nu ne-am despărțit și am ieșit din prieteșugul lumii celei mincinoase, pentru Domnul? Ce altă viață poate fi mai fericită sau mai înaltă decât aceasta? Că viețuirea noastră este „în ceruri, de unde și așteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba la înfățișare trupul smereniei noastre, spre a se face el asemenea cu trupul slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Și supune Sieși toate” (Filipeni 3, 20–21). Deci, fraților, să avem bucurie și veselie, defăimând și călcând tot felul de pofte rele ale trupului. Pentru că „tot trupul este ca iarba și toată slava omului ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floarea ei a căzut” (1 Petru 1, 24), dar lucrarea virtuții rămâne în veac.
„De este vreunul dintre voi în suferință, să se roage. De este cineva cu inimă bună, să cânte psalmi” (Iacov 5, 13).
Altul, dacă este ispitit de patima cea rea a păcatului – de vreme ce și diavolul nu contenește niciodată lupta cu noi – să rabde, auzind pe cel ce grăiește: „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, că, lămurit făcându-se, va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (Iacov 1, 12).
Sfântul Teodor Studitul, în Proloagele, în fiecare zi împreună cu Sfinții, vol. 2, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2011