De vreme ce este scris în Evanghelie că „de nu se va naşte cineva din apă şi din duh”, şi într-alt loc iarăşi, „Acela vă va boteza pe voi cu Duh Sfânt şi cu foc”, te rog, învaţă-mă care este diferenţa?
Când Duhul Sfânt este prezent în fiecare, ca apă, El curăţeşte întinăciunea trupului, ca duh, spală petele sufletului, iar ca Duh Sfânt întemeiază modurile virtuţii, iar ca foc, îl face pe el dumnezeu după har şi atunci dumnezeieştile întipăriri/semne ale virtuţii strălucesc în acesta.
:
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 72
Învățăturile Sfintei Evanghelii ne descoperă tainele vieții duhovnicești prin imagini puternice și pline de sens. Între acestea, cuvintele Mântuitorului despre nașterea „din apă și din duh” (Ioan 3,5) și despre botezul „cu Duh Sfânt și cu foc” (Matei 3,11) au stârnit de-a lungul veacurilor întrebări și tâlcuiri. Ce înseamnă aceste expresii? Cum se deosebesc ele și ce lucrare arată în viața omului? Sfântul Maxim Mărturisitorul, unul dintre marii teologi ai Bisericii, ne oferă o explicație profundă, care luminează înțelegerea credinței și ne arată drumul spre îndumnezeire.
Sfântul Maxim arată că Duhul Sfânt lucrează în om în mai multe chipuri, fiecare având un rost aparte:
– Ca apă – El curățește întinăciunea trupului, asemenea apei care spală murdăria materială. Aceasta este lucrarea de început, prin care omul se desprinde de păcatul grosolan și de patimile trupești.
– Ca duh – El spală petele sufletului, adică luminează mintea și curăță gândurile, aducând pace și limpezime lăuntrică.
– Ca Duh Sfânt – El întemeiază modurile virtuții, adică pune în om rânduiala vieții duhovnicești, cultivând virtuți precum credința, nădejdea, dragostea, smerenia și răbdarea.
– Ca foc – El îl face pe om „dumnezeu după har”, aprinzând în el iubirea arzătoare de Dumnezeu și transfigurându-l. În această stare, semnele virtuții nu mai sunt doar exerciții morale, ci strălucesc ca întipăriri dumnezeiești, ca o lumină care vine din harul lui Dumnezeu.
Astfel, diferența dintre „apă și duh” și „Duh Sfânt și foc” nu este una de opoziție, ci de trepte ale aceleiași lucrări mântuitoare. Apa și duhul arată începutul curățirii și renașterii, iar Duhul Sfânt și focul arată desăvârșirea și îndumnezeirea.
Concluzie
Cuvintele Evangheliei, tâlcuite de Sfântul Maxim, ne descoperă un parcurs duhovnicesc: de la curățirea trupului și a sufletului, la întemeierea virtuților și, în cele din urmă, la arderea în focul iubirii dumnezeiești. Aceasta este chemarea fiecărui creștin – să treacă de la simpla spălare de păcate la luminarea și transfigurarea prin har. Diferența dintre apă, duh, Duh Sfânt și foc nu este doar teologică, ci existențială: ea descrie pașii prin care omul se naște din nou și se face părtaș vieții dumnezeiești.