Promptitudinea pocăinței după orice păcat făcut – iată care este prima înflăcărare pe care trebuie să i-o aducem lui Dumnezeu. Rapiditatea iertării fratelui care ne-a greșit – este cea de-a doua înflăcărare a duhului, pe care ar trebui să o avem. Rapiditatea răspunsului dat fiecărei rugăminți, a cărei împlinire este posibilă pentru noi și utilă pentru persoana care ne-a solicitat ajutorul – este cea de-a treia înflăcărare. Rapiditatea oferirii aproapelui a oricărui lucru ce l-ar ajuta să iasă din nevoie – reprezintă cea de-a patra înflăcărare a duhului credincios lui Dumnezeu. Cea de-a cincea constă în capacitatea de a observa rapid de ce are nevoie cineva, atât din punct de vedere material, cât și duhovnicesc, și priceperea de a-l ajuta oricât de puțin pe orice om; disponibilitatea de a ne ruga pentru fiecare om. Cea de-a șasea înflăcărare se manifestă prin aptitudinea și fermitatea rapidă de a ne împotrivi oricărei manifestări a răului prin bine, de a ne opune oricărui întuneric prin lumina lui Hristos și oricărei minciuni prin adevăr. Și cea de-a șaptea înflăcărare a credinței, dragostei și a nădejdii noastre este capacitatea de a ne înălța instantaneu inima și întreaga ființă la Dumnezeu, încredințându-ne voinței Lui, mulțumindu-I și lăudându-L.
Arhim. Ioan Krestiankin, Unui fiu duhovnicesc necunoscut, Editura Doxologia, 2016, www.urcusspreinviere.ro