La fel spunem şi noi acum: „De n-ar fi fost Domnul cu noi… de vii ne-ar fi înghiţit pe noi…” (Psalmul 123, 1-3).
Ce n-ar fi putut face vrăjmaşul nostru, diavolul, de nu era Domnul cu noi?
Sf. Ioan Gură de Aur
Lui Hristos nu Îi este rușine să primească milostenia ta
Chiar dacă ai câștigat totul prin muncă cinstită sau chiar dacă ai primit banii moștenire de la tatăl tău, averea ta este a lui Dumnezeu, Care ți-a încredințat-o ca să o folosești potrivit legilor sfinte. De aceea, nu trece nepăsător pe lângă oamenii săraci, nu îi ocoli și să nu-ți fie rușine să-i ajuți.
Două rele face diavolul: ne târăşte în păcat şi ne îndepărtează de căinţă
Fii cu luare-aminte la ce ţi-a făcut diavolul. Sunt două lucruri: păcatul şi căinţa. Păcatul este rana, iar căinţa este leacul. Aşa cum sunt răni şi leacuri pentru trup, tot aşa pentru suflet sunt păcatele şi căinţa. Păcatul are ruşinea, iar căinţa are îndrăzneala.
Sf. Ioan Gură de Aur: Cuvânt la Duminica Tuturor Sfinţilor
„Şi nu numai atât, ci ne lăudăm, şi în suferinţe”. (Romani 5, 3)
„Greșit-am, Doamne, miluiește-mă!”
Drept aceea, despărțindu-ne cu sufletul de toate, să ne îngrijim de noi înșine.
Să-I încredinţăm toate problemele noastre lui Dumnezeu
Viaţa noastră este plină de tulburare şi nelinişte. Cu toţii suntem îngrijoraţi, cu toţii suntem nemulţumiţi, cu toţii ne plângem, fie că suntem bogaţi sau săraci, stăpânitori sau oameni simpli.
Ceea ce ne face evident postul nu este abstinența față de hrană, ci fuga față de păcat
Sunt suficiente postul trupesc și semnele exterioare ale pocăinței? Nu. Nu. Trebuie să fie schimbată viața. Vreți o dovadă cu privință la aceasta? Ascultați ceea ce spune prorocul.
Ce înseamnă „atlet al lui Hristos”?
În primele veacuri ale creștinismului, cei care luptau pentru dobândirea sfințeniei erau numiți „atleții lui Hristos”. Această denumire nu era întâmplătoare, ci reflecta o realitate profundă: viața duhovnicească este o luptă continuă.
De ce îngăduie Dumnezeu necazurile?
Viața noastră este plină de întrebări, iar una dintre cele mai grele este aceasta: de ce îngăduie Dumnezeu suferința? Răspunsul nu este simplu, dar Sfinții Părinți ne arată că nimic nu este întâmplător.
Atenția mea trebuie să fie la faptele și gândurile mele, nu la păcatele celorlalți
Să ne întoarcem limba către vorba bună și să ne îngrijim în fiecare zi de viața noastră, și să nu ne mai îngăduim a judeca viața altora ca și cum am ști cu exactitate tainele lor, ci să ne judecăm păcatele noastre.
Păcatele grele nu cer atâta atenţie ca greşelile mici
Diavolul, în răutatea lui, folosește multe metode ca să-i prindă pe oameni. El își începe învăluirile prin ceea ce este mai mic.
Taina slăbiciunii preoților: de ce o îngăduie Dumnezeu?
Şi căderea preoţilor în păcate se întâmplă după rânduiala lui Dumnezeu. Şi ascultă cum! Dacă n-ar păcătui dascălii şi preoţii, dacă n-ar fi supuşi patimilor lumeşti, ar fi neomenoşi cu ceilalţi oameni şi neiertători. Dar Dumnezeu a făcut ca să fie robi patimilor şi preoţii şi conducătorii, pentru ca să fie iertători cu alţii, de vreme ce şi ei păcătuiesc.
Moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, ocrotite în Sfântul Munte Athos
Conform tradiţiei noastre ortodoxe, sfinţii sunt cei ce au ajuns în cel de al treilea stadiu al sfinţeniei, numit desăvârşire. După cum se ştie, viaţa duhovnicească se împarte în trei stadii: curăţirea, luminarea şi desăvârşirea. În ultimul, numit și nepătimire sau îndumnezeire, harul Sfântului Duh se uneşte şi cu trupul omului, nu doar cu sufletul, ceea ce face ca şi trupul să se îndumnezeiască şi să ajungă vas al harului.
Rugăciunea noastră este eficientă dacă este potrivită cu voia lui Dumnezeu
Rugăciunea este un lucru foarte bun atunci când se face cu gând curat, adică atunci când Îi mulțumim lui Dumnezeu nu numai pentru că ne dă, dar și pentru că nu ne dă ceea ce Îi cerem, pentru că și binele și răul sunt pentru folosul nostru.
Să nu fim nepăsători faţă de mântuirea noastră
Ai păcătuit? Vino în Biserică şi şterge păcatul tău. Ori de câte ori cazi pe un drum, tot de atâtea ori te şi ridici; astfel, ori de câte ori păcătuieşti, de atâtea ori să te şi pocăieşti. Nu deznădăjdui, nu fi nesârguincios, ca să nu-ţi pierzi nădejdea în bunătăţile cereşti care s-au pregătit pentru noi. Şi chiar dacă şi la bătrâneţe ai păcătuit, pocăieşte-te şi vino în Biserică. Aici este spital, nu tribunal. Aici se dă iertare, nu ți se cere a răspunde pentru păcate.
Arată-i Lui rănile şi de la El cere leacurile!
– Nu mai am un pic de îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, spun ei. Atât îmi este ruşine de mine şi de faptele mele, că nici nu pot deschide gura!
Noi nu trebuie numai să iertăm, ci să și uităm
Noi nu trebuie numai să iertăm, ci să și uităm; că așa, întreaga rană a sufletului nostru trebuie vindecată. Precum turbatul niciodată nu simte odihnă, așa și acela, care nu uită vătămarea suferită, ci totdeauna o amintește, niciodată nu va putea avea pacea cea adevărată, pe cât el adeseori pomenește cuvintele sau faptele vătămătorului său.