Din Lumea Ortodoxiei

Cât de important este să întocmești un pomelnic pentru cei adormiți

Rugăciunile  tuturor celor din veac adormiți în dreaptă credință, pot fi, deopotrivă, un îndemn de a cugeta profund la moarte, socotită de Sfinții Părinți drept „cea mai înaltă filozofie a vieții”. Ne vine greu să acceptăm că petrecerea noastră pământească se va sfârși. Dar, dacă ne vom gândi adesea la moartea vremelnică a trupului, ne vom izbăvi de moartea cea veșnică. În societatea contemporană, ce exaltă plăcerile și bucuriile înșelătoare ale existenței biologice, îndemnul de a medita la moarte pare utopic.

Continuare …

Despre păcatul lucrului în zi de Duminică

Un țăran lucra într-o zi de Duminică la câmp, în timp ce consăteanul lui credincios se ducea la sfânta biserică.

Primul începu a-și bate joc de vecinul lui, considerându-l habotnic.

Însă credinciosul îi spuse:

– Prietene, ce ai spune dacă eu aș avea 7 galbeni și aș da 6 galbeni unui cerșetor, pe care l-aș întâlni în drumul meu?

Continuare …

Cu fiecare „Doamne, miluiește-mă pe mine păcătosul!”, batem la poarta milei dumnezeiești

Un bătrân ascet învăța: Cu fiecare „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul!” pe care-l spunem, batem la poarta milei dumnezeiești, în ceruri.

Dinăuntru se aude un sunet ca un tunet, ba chiar mai puternic decât tunetul, mai puternic decât toate trâmbițele: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul!” Și răspunde Domnul Cel atotprezent: „Fiule, iertate îți sunt păcatele.”

Continuare …

„Nimic nu e pe lume mai bun şi mai frumos…“

Rasofora Elisabeta Socaciu, o viaţă trăită în Hristos.

Cu ochi blânzi şi sinceri, îmi vorbeşte cu accent ardelenesc: „Sunt rasoforă, adică jumătate de maică. Nu m-am dus mai departe, că e de-ajuns atât. Pot face fapte bune şi aşa“. Un om, un suflet, o inimă, care L-a căutat o viaţă întreagă pe Dumnezeu. Şi L-a aflat. Aceasta este rasofora Elisabeta Socaciu de la Mănăstirea Clocociov, Olt.

Continuare …

Părinți, aveți grijă cum vă rugați pentru copiii voștri!

Niște părinţi şi-au adus fiul îndrăcit la Sfântul Partenie al Lampsacului. De obicei, Sfântul, cu harul lui Dumnezeu, le ajuta celor nefericiţi fară să se lase rugat. De data aceasta însă, el s-a arătat nemulţumit. Căzând la picioarele omului lui Dumnezeu, părinţii îl rugau cu lacrimi să le scape fiul de boală.

Nevoitorul a răspuns: „Fiul vostru nu este vrednic de vindecare, fiindcă duhul-chinuitor i-a fost dat ca pedeapsă pentru că este aproape ucigaş de tată”. Părinţii s-au îngrozit, iar Sfântul a lămurit: „Fiul vostru vă jignea deseori?”.

Continuare …

Sfințește, Doamne, apa cea de toate zilele!

Bunicul meu, preot şi colonel de vocaţie, paroh într-un sat de munte de pe valea Bistriţei timp de 55 de ani, chema oamenii la râu, după Liturghie, la miezul zilei. „La 12 se crapă cerul”, spunea el, vorbind despre deschiderea Raiului prin Teofania lui Hristos. Apoi, arunca Crucea în Bistriţa, iar câţiva tineri, printre sloiurile de gheaţă, se aruncau în valurile albastre, arătând dorul oamenilor de Cer şi umplerea de lumină a apei prin Crucea lui Dumnezeu.

Continuare …

Uciderea pruncilor din Betleem: mit sau realitate istorică?

Evanghelia după Matei consemnează evenimentul astfel: „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt” (Matei 2, 16-18).

Continuare …

Dacă începi ziua fără rugăciune, vei umbla abătut…

Stareţul Amfilohie sfătuia: „Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, pietate, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul, în rugăciune, vorbeşte cu Dumnezeu şi Îi cere bunuri duhovniceşti şi mântuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit”.

Continuare …

Nicolae Steinhardt – „Dumnezeu nu ne vrea proşti”

Omul nu este numai pământ, omul nu este numai cer, el este între cer şi pământ, dar are putere de la Hristos, în întruparea Lui, omul deci are putere să unească cerul cu pământul.

Credinţa noastră, dacă rămâne pe pământ, nu poate deveni decât o morală plină de mândrie şi mai departe nu se poate transforma decât în idolatrie. Credinţa rămasă undeva atârnată în cer, nu poate fi mai mult decât o filosofie seacă.

Continuare …

Paradoxul zilelor noastre

Observ cu tristețe că celor mai mulți dintre noi ne place critica. Criticăm cu o ușurință ce rămâne de invidiat, căci suntem supuși tentației de a supraveghea pe cel de lângă noi.

Uităm că trebuie din când în când “să se cerceteze omul pe sine” după cum spunea Sf. Ap. Pavel, încurcându-ne în intrigile vieții cotidiene.

Continuare …

Să fim adevăraţi creştini, nu doar cu numele

Trebuie să ne îngrijim în această scurtă viaţă de mântuirea noastră. Să ne temem de Domnul nostru, nădăjduind să primim acele binecuvântări negrăite şi viaţa cea cerească împreună cu îngerii lui Dumnezeu, acea nespusă slavă şi acel sfânt locaş, în care se află Mirele Bisericii împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

Continuare …

Să ne rugăm Măicuței Domnului că Ea nu lasă niciodată pe nimeni!

Neavând la cine să-și plângă necazul, o mamă neajutorată cu câțiva copilași, plângea și se ruga cu lacrimi Măicuței Domnului, în fiecare zi!

„Măicuța mea, spunea ea, vezi că nu am pe nimeni care să mă mângâie, nu am pe nimeni care să mă ajute, doar tu Măicuța ești singura mea mângâiere!”

Continuare …

Ruperea sau denaturarea căsătoriei este o trădare faţă de omul care ți-a fost încredinţat de Dumnezeu

Trebuie să amintim şi că ruperea sau denaturarea căsătoriei este o trădare faţă de omul care ți-a fost încredinţat de Dumnezeu. Taina Cununiei cuprinde o foarte mare răspunde­re. La înfricoşătoarea Judecată a Domnului, cel care s-a preocupat doar de sine sau de lucrurile exterioare, nesocotind sufletul omului celui mai apropiat, va auzi întrebarea pe care i-a adresat-o cândva Dumnezeu ucigaşului de frate Cain: Un­de este fratele tău? Unde e sora ta? (v. Fac. 4, 9).

Continuare …

De ce pentru noi înșine găsim mereu justificări și indulgențe, iar pentru celălalt nu?

Intransigența contemporanilor Mântuitorului Hristos – ca și a oamenilor din toate timpurile – se arată în aspecte ale legii pe care ei le împlinesc, nu numai pentru a arăta cu degetul pe cei care încalcă legea, ci, mai ales, pentru a se scoate în evidență pe ei ca împlinitori ai legii. Dramatic este că acest proces de promovare a sinelui, a imaginii proprii, nu este conștientizat uneori, nici de cei ce-l pun în act.

Continuare …

Toate se fac conform planului lui Dumnezeu…

Să nu zici niciodată: „De ce mi s-a întâmplat mie asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi „De ce li s-a întâmplat lor asta?” Ci roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea să vezi de partea cealaltă a râului (vieții de aici- n.ed.). Atunci vei vedea cu îngerii cum sunt lucrurile de fapt: toate se fac conform planului lui Dumnezeu. Toate!

Continuare …