Istoria mănăstirii începe la mijlocul secolului al XVI-lea, când în satul Diveevo a venit o aristocrată bogată, Agatha Semenovna Melgunova, ea devenind ctitorul mănăstirii de maici de la Diveevo. Atunci când a devenit călugăriţă, aceasta a primit numele de Alexandra. În anul 1767 a început construcţia la biserica din piatră închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan.
Înainte de a trece la Domnul, măicuţa Alexandra i-a rugat pe stareţii de la Sarov să nu le lase de izbelişte pe măicuţele de la mănăstire. După moartea sa, Părintele Serafim a preluat mănăstirea. Sub îndrumarea Sfântului, la mănăstire s-a construit o moară, în anul 1827. Mai multe mărturii arată că Maica Domnului i-a apărut de mai multe ori Sfântului Serafim, iar comunitatea monastică a fost binecuvântată cu prezenţa acesteia. În acea vreme, Mănăstirea Diveevo era considerată al patrulea loc de pe pământ al Maicii Domnului.
În anul 1848 a fost începută şi construcţia Catedralei „Sfânta Treime”, însă lucrările au fost terminate abia în anul 1875. Sfinţirea bisericii a avut loc în ziua de prăznuire a icoanei Maicii Domnului „Umilenie”. Până în anul 1917, Mănăstirea Diveevo număra 1000 de vieţuitoare.
Odată cu instalarea regimului comunist ateu, în 1927, chiar în ziua praznicului Naşterii Maicii Domnului, mănăstirea a fost închisă și distrusă. Viața monahală de rugăciune n-a încetat în toți acești ani nici măcar pentru o singură zi. Surorile s-au adunat în secret pentru rugăciune. Moaștele Sfântului Serafim de Sarov au fost expuse într-un muzeu anti-religios, atrăgând mulţimi uriaşe de credincioşi care veneau să se închine pe furiș. Dându-și seama că încercarea lor de a-l discredita pe Sfânt a eşuat, autoritățile sovietice au mutat în secret moaştele în Sankt Petersburg, unde au fost depozitate timp de 60 de ani într-o cutie în subsolul unui muzeu.
După ce a servit ca lagăr de detenţie și apoi ca orfelinat pentru copiii de prizonieri, în 1946 Sarov a fost redenumit Arzamas-16, iar mănăstirea a fost folosită ca adăpost al Staţiei de Cercetare pentru armele nucleare ale Uniunii Sovietice.
De-abia în anul 1990 biserica mănăstirii a fost reconstruită. În anul 1991, la Mănăstirea din Diveevo au fost mutate moaştele Sfântului Serafim, descoperite în chip minunat în Catedrala Kazanskaya din Sankt Petersburg.
Mii de pelerini vin anual la Mănăstirea Diveevo pentru a se închina la moaştele Sfântului Serafim. Alături de moaştele Sfântului Serafim, mănăstirea găzduieşte moaştele mai multor sfinte, vieţuitoare de-a lungul vremii în obştea monahală, printre care: Alexandra, Marta, Elena, Xenia Mihailovna, Eupraxia, Maria, Pelaghia Ivanovna, Natalia Dimitrievna, Semenovna şi Ivanovna Praskovia. Aceste monahii au fost şi ele canonizate după căderea regimului comunist din Rusia.
Pr. Silviu Cluci doxologia.ro