Se poate mânca de dulce în timpul postului?
Sunteţi nedumerită cu privire la post. Vă aflaţi la rude, iar acolo se mănâncă de dulce, şi vă temeţi că veţi da prilej să se creadă că vă socotiţi mai presus de ceilalţi şi că vă mândriţi. Întrebaţi ce este de făcut într-o asemenea situaţie.
Eu nu vă leg, dar vă sfătuiesc: după părerea mea, nu trebuie să vă temeţi să vă rugaţi rudele să vă gătească de post. Asta nu înseamnă a vă pune mai presus de ceilalţi. Dimpotrivă, vă îndepliniţi datoria şi ascultarea faţă de Biserică: unde este aici mândria? Văzându-vă, alţii vă vor urma exemplul, iar dacă veţi mânca de dulce, se vor lua după dumneavoastră şi nu se vor teme de păcat, iar dumneavoastră veţi avea îndoită vinovăţie: şi pentru sine, şi pentru ceilalţi. Ce treabă aveţi cu ce se va vorbi despre dumneavoastră? Nu băgaţi în seamă, ci fiţi liniştită. Dacă rudele dumneavoastră mănâncă de dulce pe temei de boală, au dezvinovăţire, însă, bineînţeles, şi ele trebuie să se căiască pentru asta – dar să mâncaţi de dulce în post doar aşa, fiindcă vă temeţi de gura lumii… Doar ştiţi ce a hotărât Domnul asupra celui ce nu ascultă de Biserică.
De ce nu trebuie să ne temem de batjocuri atunci când ne facem semnul crucii
Scrii că în societate nu se obişnuieşte acum să-ţi faci semnul crucii. De pildă, când porneşte trenul ai vrea să îţi faci cruce, dar te temi de batjocuri, şi singură rezolvi dilema prin cuvintele Mântuitorului:
Cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri (Mc. 8, 38).
De ajuns este şi aceasta pentru a urmă fără frică regulile religioase, dar există şi multe alte învăţături creştine care arată că nu trebuie să urmăm lumii şi obiceiurilor ei: Domnul spune că nu putem sluji la doi domni, şi lui Dumnezeu, şi lumii, iar Apostolul Iacov arată că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. Nu putem sluji lumii, adică obiceiurilor lumeşti ce nu se potrivesc cu creştinismul. Din păcate, acum „nu se obişnuieşte în societate” să-ţi faci cruce. Or, este vorba de mântuitoarea pecete a crucii şi a numelui lui Hristos. Vezi cum vrăjmaşul îşi atinge scopul său atotpierzător, punând pecetea celui potrivnic pe frunte şi pe mâna dreaptă? Iată ce scrie despre aceasta Sfântul Efrem Şirul:
„Şi va pune această pecete a sa spurcată nu pe oricare mădular al trupului, ci pe mâna cea dreaptă a omului. Aşijderea şi pe frunte va pune însemnul cel păgânesc, ca omul să nu poată pune cu mâna dreaptă asupra sa pecetea lui Hristos, Mântuitorul nostru, şi să nu poată face nici pe frunte semnul cel înfricoşător şi sfânt al Domnului, slăvită şi înfricoşătoarea cruce a Mântuitorului, deoarece ştie răucredinciosul că crucea Domnului, dacă va fi pecetluit cineva cu ea, strică toată puterea lui. De aceea va pune pecete pe mâna dreaptă a omului, fiindcă ea pecetluieşte cu semnul crucii toate mădularele noastre.”
Şi cum pune vrăjmaşul pecetea pe frunte şi pe mâna dreaptă? Nu altfel decât introducând treptat în obiceiurile societăţii vicleniile sale; pe deasupra, se ascunde cu viclenie, insuflându-le oamenilor că nu există diavol.
Întrebi cum să te porţi în asemenea situaţii. După părerea mea, trebuie să te porţi potrivit Sfintei Scripturi, să nu urmezi în această privinţă lumii şi să nu te temi de batjocuri.
Uneori ţi se întâmplă că citind un canon ori un acatist să nu reuşeşti să citeşti până la capăt din pricina oboselii ori să fii întreruptă. Întrebi dacă poţi să ţii minte unde ai rămas şi să termini de citit pe urmă. Poţi şi aşa, poţi să laşi pe mai apoi, împlinind neajunsul prin smerenie, fără să te tulburi.
Ce este de făcut dacă n-ai mult timp pentru rugăciune
Dacă n-ai mult timp pentru rugăciune, mulţumeşte-te cu ce ai, iar Dumnezeu va primi intenţia ta. Să ţii minte că simţământul vameşului Îi place lui Dumnezeu în rugăciune şi să nu preţuieşti propriile rugăciuni: aceasta este treaba lui Dumnezeu, să le preţuiască, nu a noastră.
Putem avea încredere în vise?
În vise nu trebuie să avem încredere şi nu trebuie să ne tulburăm din pricina lor. Vrăjmaşul face multe şiretlicuri ca să ne bage în tulburare. Dacă se întâmplă ceva cu noi, asta nu e din pricina viselor, ci pentru că aşa trebuie să fie, potrivit judecăţilor lui Dumnezeu, pe care nu le pricepem noi.
Şcoala Ortodoxiei pentru începători. Poveţe ale sfinţilor pentru toate împrejurările vieţii, Editura Sophia, 2014