Toate îşi au temelia în Cartea cea veşnică, în Sfânta Scriptură. Viaţa călugărească izvorăşte din Sfânta Scriptură, din Evanghelie. Ce zice Vechiul Legământ? „Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău, şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu” (Facerea 12, 1). Iar Hristos nu spune oare: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37-38)?
Şi cele pe care le spun Sfinţii Părinţi despre monahism sunt toate insuflate din Sfânta Scriptură. Nu poţi tăgădui nici un Părinte. Dacă-l tăgăduieşti pe Sfântul Simeon Noul Teolog, îl tăgăduieşti pe Apostolul Pavel, căci cele pe care le-a spus şi le-a trăit Sfântul Simeon, le spune şi Apostolul Pavel.
Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 267-268