Pentru ce, omule, zadarnic te mândreşti în trupul stricăcios? Nimic vrednic de mândrie şi înălţare nu vei afla întru tine: din pământ eşti luat şi în pământ vei merge iar; din nimic ai fost zidit şi nu ştii încotro te vei întoarce şi ce soartă vei dobândi.
Aşadar, nu te mândri cu bogăţia, căci aceasta piere; nu te mândri cu obârşia neamului bun, căci toţi suntem pulbere şi cenuşă; nu te mândri nici cu puterea, nici cu înţelepciunea, nici cu frumuseţea trupului: toate acestea nu sunt de la tine. Însă cu nimic altceva nu te mândri, căci nu ai nimic al tău, ci toate sunt de la Dumnezeu.
Dacă vrei să te mândreşti cu priceperea şi înţelepciunea, acestea Dumnezeu ţi le-a dat; dacă vrei să te mândreşti cu puterea şi frumuseţea, tot Dumnezeu ţi le-a rânduit; dacă vrei să te mândreşti cu averea şi bogăţiile, toate Dumnezeu ţi le-a dăruit; dacă vrei să te mândreşti cu neamul bun, toţi suntem pulbere şi cenuşă; dacă vrei să te mândreşti cu mărirea dregătoriei, toate sunt în mâinile lui Dumnezeu; dacă vrei să te mândreşti pentru o oarecare lucrare bună, însă şi la aceasta a ajutat şi rânduit, şi întărit Dumnezeu.
Toate sunt ale lui Dumnezeu, iar nu ale noastre. Nu ai cu ce să te lauzi şi să te mândreşti înaintea altora. Mai bine este a te crede mai rău decât toţi. Toate le socoteşte lui Dumnezeu – ca să fii unit cu El întru toate: cu Dumnezeu toate vor fi ale tale, iar fără Dumnezeu vei fi înstrăinat de toate.
Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 70