O, Marie scumpă, minunată și dragă,
Pace ție și tuturor celor ce sunt în jurul tău!
Pacea întregii lumi să devină cât mai curând realitate!
Mi s-a făcut lehamite de viața lumii contemporane. Oamenii au îndrăgit mai mult vrajba decât iubirea și prietenia. Războiul ruso-japonez este uvertura pentru bacanalele veacului nostru. Doar în zilele fragedei mele copilării am simțit pacea, iar acum sunt deja bătrân și nu cunosc nici o zi de pace în viața omenirii. Căderea oamenilor a atins cel mai înalt nivel; sunt așa de mulți oameni cuprinși de demon… Prin noua descoperire științifică ce se dă de Sus pentru a fi hrănite mulțimile de oameni, mai întâi de toate se transformă în violență, în război, în dorința criminală de a domina. Acești „supraoameni”, care l-ar putea învăța răutatea chiar și pe diavol, nu permit nimănui să trăiască în pace.
Ei, dar ajunge cu acestea! Noi știm totul, dar incoerența în înțelegerea necesităților reale ale duhului omenesc împiedică orice proces creator. Ceea ce uimește astăzi e faptul că scrisorile merg cu viteza melcului; corespondența a devenit aproape imposibilă. Scrisorile ajung după atâtea și atâtea zile, adesea săptămâni. Și aceasta pretutindeni… Regimul războiului răcelii iadului.
Toată istoria omenirii este plină de fratricide. Dar se pare că niciodată mai înainte nu au existat atâtea nelegiuiri ca în zilele noastre. Oamenii au devenit criminali sau aceasta este în însăși natura lor, nici nu simt nicio mustrare a conștiinței, cu toate că săvârșesc nesfârșite violențe și crime. Nu este oare aceasta ceea ce proorocește Evanghelia? Întreg Noul Testament… Nu este oare timpul nostru un semn vizibil al apropierii pieirii apocaliptice a întregului pământ? Iartă-mă, scriu dintr-o profundă durere a sufletului meu și nu socoti lucrul acesta a fi un pesimism nemoderat. Dacă cei ce însetează după sânge nu vor reuși să aprindă o nouă conflagrație mondială, deoarece ei înșiși nu se vor putea salva de la pieire, atunci mai este încă posibilă o nouă renaștere… Aceasta oare nu miroase a optimism nemoderat? Într-un fel sau altul, cei ce mai înainte au fost promotori ai războaielor au murit în așternuturi luxoase, lăsându-i pe soldați să moară pe câmpurile de bătălie. Acum unii ca aceștia nu mai pot scăpa „fără să dea socoteală”. Nu este „război fierbinte”, dar nici pace nu este…
M-am mâhnit citind scrisoarea ta. Tu să nu cazi în deznădejde. Noi amândoi am ajuns la o vârstă venerabilă și nu trebuie să ne mire bolile noastre. Karamzin spunea la timpul său că „bătrânețea este sora cu boala”, dar și bătrânețea are partea ei pozitivă – acumularea de cunoștințe despre existență…
(Extras din „Ne vorbește părintele Sofronie. Scrisori”, Editura Bunavestire, Galați, 2003)