Întrebare:
Cât durează de obicei această a doua perioadă? Putem vorbi despre o perioadă standard pentru toți oamenii? Vorbiți-ne, vă rugăm, mai pe larg despre această a doua perioadă a vieții duhovnicești.
Răspuns:
Cea de-a doua perioadă a vieții duhovnicești durează ani îndelungați, însă aceasta nu înseamnă că în acest răstimp suntem cu totul lipsiți de har, căci din când în când Domnul ne cercetează cu „ploaia” harului, care aduce multă roadă. Alternarea stărilor de har cu cele de părăsire de către Dumnezeu sunt menite să ne învețe o mare lecție, anume că mântuirea nu se dobândește prin puterile noastre, ea nu este meritul nostru, realizarea noastră, ci darul lui Dumnezeu. Dacă nu ne vom însuși această învățătură, vom rămâne, precum zice Psalmistul, nepricepuți, neînvățați în cele ale Duhului (cf. Psalmi 81, 5). Dar dacă vom izbuti să păstrăm această învățătură, această cunoaștere pe care am dobândit-o trecând prin greutățile celei de-a doua perioade, nu vom cădea niciodată în deznădejde, căci știm că Dumnezeu ne dă acest răstimp ca pe un prilej de a ne manifesta libera noastră alegere, voia noastră liberă, adevărata noastră dorire și credincioșia față de El. Într-una din rugăciunile Sfântului Efrem Sirul aflăm următorul cuvânt: „Doamne, oprește valurile harului Tău”. Cu alte cuvinte: „Lipsește-mă de această mare putere a harului Tău, ca să-Ți dovedesc că, și fără ajutorul ei, Îți voi urma Ție oriunde vei merge”.
Sunt multe lucruri care s-ar putea spune despre a doua perioadă a vieții duhovnicești. Înainte de toate, în acest răstimp trebuie să ne aducem mereu aminte de dragostea noastră cea dintâi față de Dumnezeu, adică de prima cercetare a harului, și să ne silim cu tot dinadinsul să reaprindem acest har în inima noastră. Pildă vrednică de urmat pe această cale ne este Sfântul Apostol Pavel, care, așa cum i-a mărturisit împăratului Agripa, atunci când își susținea apărarea înaintea acestuia, a îndurat multe suferințe și prigoane din partea neamului său, pentru ca să se arate credincios descoperirii pe care o primise pe drumul Damascului (cf. Fapte 26, 19-21). Iar în Epistola către Evrei el le scrie creștinilor dintre evrei, care erau supuși unei îndoite prigoniri, atât din partea romanilor, cât și din partea evreilor care nu crezuseră în Hristos: „Aduceți-vă aminte de râvna pe care o aveați în zilele în care erați prigoniți” (cf. Evrei 10, 32-34). Cu alte cuvinte, el le aducea aminte de legământul pe care îl făcuseră cu Dumnezeu atunci când primiseră harul cel dintâi.
În Sfânta Scriptură, îndeosebi în Noul Testament, se vorbește în multe locuri despre certarea Domnului pe care o trăim în cea de-a doua perioadă a harului. În Epistola către Evrei, apostolul le spune creștinilor: „Celui care îi primește certarea, Dumnezeu Se descoperă pe Sine ca Tată” (cf. Evrei 12,7). Întreg capitolul al doisprezecelea din această epistolă este străbătut de duhul acestei științe, care ne arată cum să parcurgem în chip vrednic și legitim a doua etapă a vieții duhovnicești.
Arhimandritul Zaharia Zaharou
„Cunoscute mi-ai facut mie caile vietii”, Editura Episcopiei Devei si Hunedoarei, 2017