V-aţi pus vreodată întrebarea de ce este atât de înăbuşitor în lume, de ce este viaţa atât de chinuitoare? De ce nu ne putem răbda unii pe ceilalţi?
Răspunsul este următorul: pentru că păcatul a otrăvit atmosfera vieţii. Cu toţii suntem bolnavi de păcat. Şi dacă rănile nevindecate ale trupului răspândesc o duhoare greu de îndurat, cu atât mai grea este miasma păcatului!
Aşa cum bolile trupului pot fi în afară (văzute) şi în lăuntru (ascunse), aşa şi păcatele, ca boli ale sufletului, pot fi văzute şi nevăzute. Adesea ne amăgim cu gândul că putem ascunde de ochii celor din preajmă rănile păcatului din sufletul nostru. Trecem drept oameni buni şi cumsecade, însă de Dumnezeu nimic nu putem ţine ascuns.
Ochii Săi sunt mai strălucitori decât Soarele şi pătrund pretutindenea. Dacă, cu ajutorul a ceva asemănător razelor Röentgen, am putea cumva vedea tainica stare sufletească a fiecăruia dintre noi sau a întregului neam omenesc – căci Dumnezeu vede acestea –, ne-am îngrozi!
Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, București, 2010, p. 81