Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri (Matei 7, 21).
Fraților, Împărăția cerurilor nu se dobândește cu limba, ci cu inima. Inima este vistieria bogățiilor cu care se cumpără Împărăția cerurilor; inima, iar nu limba! Dacă vistieria este plină de bogățiile lui Dumnezeu, adică de credința tare, de nădejdea cea bună și de dragostea cea vie arătată prin fapte, atunci vestitorul acestor bogății, adică limba, este credincios și plăcut. Dar dacă vistieria este goală de bogății, atunci vestitorul ei, limba, este fățarnic și obraznic. Căci cum ți-e inima, așa ți-e și cuvântul limbii. Cum ți-e inima, așa îți sunt și faptele. Totul și toate ale tale îți sunt așa cum îți este și inima.
Fățărnicia este neputincioasă în fața oamenilor și încă și mai neputincioasă în fața lui Dumnezeu. Dacă Eu sunt Părinte, întreabă Domnul Dumnezeu prin Prorocul Maleahi, unde dar este cinstea ce trebuie să-mi dați? Și dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? (Maleahi 1, 6). Adică, vă aud că-Mi ziceți Tată, dar nu vă văd cinstindu-Mă în inimile voastre. Vă aud că-Mi ziceți Stăpân, dar nu văd teama de Mine în inimile voastre.
Rugăciunea noastră „Doamne, Doamne!” este frumoasă și binefăcătoare numai atunci când iese dintr-o inimă rugătoare, zdrobită și înfrântă. Domnul Însuși ne-a poruncit să ne rugăm neîncetat, dar nu doar cu limba, ca să fim auziți de oameni, ci mai curând dinlăuntrul inimii pe care îl aude și îl vede doar Dumnezeu.
O Doamne, Slăvit și Minunat întru toate, izbăvește-ne pre noi de necurata fățărnicie și varsă frica de Tine în inimile noastre ca întru ea să putem sta fără de osândă la rugăciune înaintea Ta.
Căci a Ta este slava și mulțumita în veci. Amin.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2005