Te trezești dimineața la ora opt, bei un ceai, faci una-alta… și, fără să-ți dai seama, ziua a trecut. Apoi trece o săptămână, o lună…
Și hop! Te trezești – metaforic sau nu – în sicriu. Poate vă amintiți scena din filmul Ostrov, când mă întind în sicriu… A trebuit să repetăm filmarea de mai multe ori. A fost greu.
Să stai întins într-un sicriu – chiar și într-un film – nu e deloc simplu. Patru pereți, tu între ei, și nimic altceva. Nici nu va mai fi. Tot ce ai reușit să aduni în viață e acolo cu tine.
Piotr Mamonov