Trebuie să fim cu mare luare-aminte la ceea ce Sfântul Ioan Gură de Aur numea „partea întunecată a iubirii drăcești”. De multe ori, ceea ce noi numim dragoste față de cineva ajunge, de fapt, să fie un prilej de judecată și respingere a altora. Ori pentru că în inima noastră nu este destul loc și căutăm să iubim doar pe unii, ori pentru că, dintr-un zel greșit, socotim că trebuie să fim dușmani cu cei pe care apropiații noștri îi consideră vrăjmași.
Dar aceasta nu este dragostea lui Hristos. Nici măcar nu este o dragoste adevărat omenească…
Să alegi pe unii și să-i iubești, iar pe ceilalți să-i disprețuiești sau să-i urăști – chiar și atunci când crezi că faci asta din loialitate – nu faci decât să înmulțești ura și întunericul în lume. Și diavolul exact asta vrea. Nu-l interesează pe cine urăști – important e că urăști. Din clipa în care ura și judecata intră în inima ta, i-ai deschis ușa vrăjmașului și l-ai lăsat să se amestece în relațiile tale, în familia ta, în Biserică, peste tot.
Dragostea adevărată, dragostea pe care ne-o arată Hristos, nu poate coexista cu ura față de niciun om. Oricine ar fi acel om.
Mitropolitul Antonie de Suroj