– Gheronda, cum se face că un om se schimbă într-o lună, iar altul se nevoieşte ani de zile şi tot nu sporeşte?
– Voi ce spuneţi? Cum de se întâmplă aceasta?
– Mie îmi spune gândul că, dacă omul se smereşte şi cere mila lui Dumnezeu, El îl ajută şi aşa sporeşte.
-Aşa este. Este nevoie de smerenie. Sporire duhovnicească există acolo unde există şi multă smerenie. Toţi cei care au găsit calea smeritei cugetări înaintează în viaţa duhovnicească repede, statornic şi fără osteneală. Încă nu am înţeles ce este această putere mare care e smerenia! În ea stă toată sporirea duhovnicească. Cu cât se smereşte cineva, cu atât primeşte mai mult Har de la Dumnezeu şi cu atât sporeşte mai mult. Câtă putere are smerenia, şi cu toate acestea oamenii nu o pun în valoare!
– Gheronda, un suflet smerit duce o luptă duhovnicească mai uşoară?
– Desigur, căci, dacă-l îmboldeşti puţin pe cel smerit, aleargă mult. Ia o bilă şi arunc-o într-o parte, şi se va rostogoli; arunc-o în cealaltă parte şi iarăşi se va rostogoli. Fiindcă este netedă, ea nu se împiedică de nimic.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V – Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 188-189