Dacă zelul ar fi fost de folos pentru îndreptarea oamenilor, atunci pentru ce S-a mai îmbrăcat Dumnezeu într-un trup și S-a folosit de blândețe și smerenie ca să întoarcă lumea la Tatăl Său? De ce a mai fost întins pe cruce pentru păcătoși și Și-a mai predat preasfântul Său trup pătimirii pentru lume? A făcut aceasta dintr-un singur motiv: ca să facă cunoscută lumii iubirea Sa, pentru ca iubirea noastră sporită atunci când află aceasta să ne facă robii iubirii Lui.

Tot așa, marea putere a Împărăției Lui care este iubirea s-a arătat prin moartea Fiului Său. Căci Domnul n-a murit ca să ne izbăvească de păcate sau pentru altceva, ci numai pentru ca lumea să simtă iubirea lui Dumnezeu pentru creația Sa. Dacă toată această minunată lucrare n-ar fi fost decât pentru iertarea păcatelor noastre, atunci pentru a o săvârși ar fi fost de ajuns și un alt mijloc. Căci cine s-ar fi împotrivit dacă ar fi săvârșit-o printr-o simplă moarte? Dar El n-a făcut-o așa, printr-o moarte simplă, ca tu să înțelegi care e această taină, ci a gustat moartea prin cumplitele suferințe ale crucii. De ce a mai fost nevoie de ocări și scuipări? Moartea singură, fără toate celelalte care au însoțit-o, ar fi fost de ajuns pentru răscumpărarea noastră.

O, înțelepciune făcătoare de viață! Ai înțeles și simțit acum care a fost motivul venirii Domnului și a tot ceea ce i-a urmat, înainte chiar ca sfânta Sa gură să ni-l fi spus limpede. Căci stă scris: „Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea că pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat” (Ioan 3, 16), lucru în care a stat Economia înnoirii ei.

Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, partea a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2007

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.