Învrădește-mă, Doamne, să Te cunosc pe Tine și să Te iubesc, nu prin cunoștința cea întru împărtășirea minții, care se naște din trudă, ci învrădește-mă de acea cunoștință prin care mintea, văzându-Te, slăvește cu vederea firea Ta, care depărtază simțirea luminii din cugetare.
Învrădește-mă să mă înalț de la vederea prin voință, care naște năluciri, și să Te văd silit de legătura pusă asupra mea de cruce, prin răstignirea cea de-a doua a minții, care se odihnește de lucrarea gândurilor în vederea Ta neîncetată, cea mai presus de fire. Fă să crească în mine iubirea Ta, ca să vin pe urmele iubirii Tale, ieșind din lume. Sădește în mine înțelegerea smereniei Tale, întru care ai umblat în lume, sub acoperământul pe care Ți l-ai făcut din mădularele noastre, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, ca, în amintirea neîncetată și neuitată a ei, să primesc cu plăcere smerenia firii mele.