Zboară neîncetat cu gândurile la înălţimea duhovnicească, unde sălăşluieşte Cel a Cărui tovărăşie este mai însemnată şi mai vrednică de iubit decât orice tovărăşie de pe pământ. Lui slujeşte-I, cu El întovărăşeşte-te; Lui tămâiază-I, de El îndulceşte-te; Lui vorbeşte-I; despre El grăieşte; pe El iubeşte-L, şi iubeşte-L, şi iubeşte-L – cu toată inima, cu toată puterea, cu toată mintea ta! (Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici)
În Duminica a XIX-a după Cincizecime, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Evanghelia acestei Duminici ne vorbește despre pescuirea minunată, prin care Mântuitorul Iisus Hristos le descoperă ucenicilor puterea Sa dumnezeiască și îl cheamă pe Sfântul Apostol Petru, împreună cu Iacov și Ioan, la misiunea apostolică de a deveni „pescari de oameni.” Într-o lume în care omul este tot mai tentat să se bazeze doar pe propriile puteri, cuvintele Mântuitorului: „Mână la adânc și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți” (Luca 5, 4) ne îndeamnă să redescoperim puterea credinței și a ascultării de Dumnezeu. Chemarea la adânc nu este doar un îndemn la depășirea propriilor limite, ci și o invitație de a pătrunde dincolo de aparențele vieții, spre adâncul întâlnirii cu Dumnezeu, acolo unde omul își descoperă adevărata chemare și sensul existenței sale.
Răspunsul lui Simon Petru exprimă încrederea în cuvântul Mântuitorului, în ciuda ostenelii anterioare: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele” (Luca 5, 5). Această imagine a mării învolburate de încercările vieții se regăsește și în imnografia Bisericii: „Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitirilor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, Multmilostive!”
În același duh, Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul ne amintește: „Ce ne sfătuieşte Mântuitorul Hristos? Ne spune aşa: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”. Vezi? Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic. Facem ce vrem noi şi zicem că am reuşit, dar asta pentru suflet e dărâmare. De aceea spune Mântuitorul: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”, pentru că Dumnezeu nu caută numai binele lumii acesteia, al vieţii acesteia. Sigur, El ne ajută şi de miliarde de ori, dar caută mai ales să putem căpăta veşnicia…”
Mult ne străduim noi, oamenii, mult ne zbatem, dar prea adesea nu dobândim ceea ce căutăm. Pentru că nu adunăm împreună cu Hristos și în Duhul Lui, ci lucrăm numai omenește, mult prea omenește. Ne bizuim doar pe ceea ce știm și pe ceea ce putem, pe voința, ambiția și puterea noastră, pe faptele mâinilor noastre, măsurând totul după puterile și înțelegerea noastră limitată. Nu învățăm să „mânăm la adânc”, să ne îndepărtăm de „uscat” și să facem „după Cuvântul Lui”. Mai grav este că adesea nici nu ne dăm seama cât suntem de neștiutori și de orbi în cele ale Duhului și ne înfuriem pe cei care ne arată orbirea. Muncim, dar nu știm pentru cine. Căutăm înțelepciunea, dar nu știm să o căutăm acolo unde trebuie sau nu o căutăm cu sinceritate. Și astfel riscăm să ajungem la sfârșitul vieții cu mrejele goale. N-am pescuit nimic. N-am dobândit nimic.
Sfântul Paisie Aghioritul ne amintește cât de mult avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu: „Dacă nu cerem ajutor de la Dumnezeu, în zadar ne chinuim. În vremea în care cerem ajutorul dumnezeiesc, Hristos ne leagă cu o sforicică prin harul Său și ne ține. Suflă vântul de ici și de colo, dar nu ne primejduim fiindcă suntem legați. Însă atunci când omul nu înțelege că Hristos este Cel care îl ține, se desface de legătura sforicelei și îl bat vânturile dintr-o parte și din alta și se chinuiește.”
Mântuitorul Hristos stă lângă corabia fiecăruia dintre noi. El ne poate dărui un pescuit îmbelșugat, dacă Îi ascultăm cuvântul și ne încredințăm Lui viața. Să-L urmăm, așadar, câtă vreme ne cheamă și să nu nesocotim îndemnul Său de a intra în corabia sufletului nostru. Hristos nu vine să ia, ci să dăruiască; nu ne cere decât să-I deschidem inima și să primim cu credință harul și ajutorul Său.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În această zi, Biserica Ortodoxă prăznuiește Soborul Sfinților Cuvioși Părinți de la Lavra Peșterilor din Kiev. Pentru rugăciunile Sfinților Cuvioși Părinți, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
