Eu nu pot să sărut doar o singură dată icoana Maicii Domnului și să plec, căci atunci când mă apropii de icoană, ca un magnet mă atrage către ea. Și trebuie să fiu singur, fiindcă doresc să o sărut ore întregi. Și ca o suflare de viață vine în sufletul meu, umplându‑mă de Har și nedându‑mi voie să mă depărtez.
Dragoste, iubire dumnezeiască, foc arzător care, de îndată ce intri în biserică, te întâmpină, atunci când este o icoană făcătoare de minuni, și te cuprinde o suflare cu bună mireasmă, încât rămâi ore întregi răpit în extaz, ieșit din sine, în Raiul cel bine mirositor. Atât de mult Har dăruiește Maica Domnului celor care își păstrează trupul curat.
Toți Sfinții au adus multe laude Maicii Domnului, dar eu nu am găsit o laudă mai frumoasă și mai dulce cu care să o chem în fiecare clipă decât aceasta: «Maica mea! Dulcea mea Măicuță!»
Ne așteaptă dulcea noastră Măicuță! O, dulcea noastră Măicuță! O, lumina sufletului nostru! O, dragoste neînșelătoare! O, viața sufletului nostru! Cădeți, dar, la pământ și sărutați-o pe preadulcea noastră Măicuță. Sărutați-i picioarele, mâinile; luați parfum de negrăit de la Sfânta Fecioară!
Grăiește-ne, dulcea noastră Măicuță, despre taina negrăitei tale iconomii și a înrudirii tale cu noi. Tu, Măicuță preadulce, care pururea ții Pruncul cel preadulce în brațele tale – Cel ce toate le ține cu privirea, Pruncul Care a venit pentru noi în timp și totodată este în afară de timp și Vechi de zile.
Deci ascultați-mă: când se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie, dulcea noastră Măicuță dă Pruncul, iar Acesta Se jertfește pentru noi, și când ne împărtășim în chip vrednic, cu post înainte, cu priveghere de bunăvoie, cu rugăciuni evlavioase, atunci mâncăm Trupul lui Iisus, și bem Sângele pe Care L-a luat din Neprihănitul Sânge al Preasfintei.
Și atunci ce se petrece cu noi? Devenim fii adevărați ai Preasfintei și frați ai lui Hristos, și fii ai lui Dumnezeu și fiice ale Lui după har. Și atunci când Îl cuprindem pe Hristos în chip de negrăit în sufletul și în trupul nostru, fiindcă este împreună cu Tatăl, nedespărțit de El – și pe Tatăl Îl cuprindem, și pe Sfântul Duh!
Aceasta este înrudirea cea mai presus de fire, pe care am dobândit‑o prin Preasfânta și dulcea noastră Măicuță!
Vedeți cu ce daruri ne-a învrednicit dulcea noastră Măicuță? Vedeți cât de îndatorați suntem să o iubim? Nu am văzut să-i placă Preasfintei altceva mai mult decât curăția, și cine vrea să dobândească bogata Ei iubire, să se-ngrijească a se curăți, și Dânsa necontenit îi va purta de grijă, și toate cele cerești i le va dărui.
Arhim. Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos, 2010