Când eşti atacat de apatie, când mintea, limba şi degetele de pe şiragul de mătănii se moleşesc, te rog să nu renunţi. Fă un mic efort, în aşa fel ca Dumnezeu să-ţi vadă hotărârea şi să te întărească. Există un lucru anume pe care Dumnezeu îl doreşte de la tine şi El îngăduie această vrere de ispitire, aşa încât să-l poţi oferi. Căci el ştie – că poţi face mai mult.
Prin urmare, nevoieşte-te cât poţi de mult la vremea sorocită a rugăciunii; fă-ţi datoria ca să ţi-L îndatorezi pe Dumnezeu. Iar dacă nu primeşti har, te-ai pregătit pentru data următoare sau pentru o alta viitoare. În orice caz, mai devreme sau mai târziu vei primi har; este imposibil să nu-l primeşti. De fapt, aşa procedează Dumnezeu, întârziind, atunci când dăruieşti mult mai mult.
Din când în când se întâmplă ca, fără să te afli în păcate, harul să se retragă. Este ca şi cum Dumnezeu ţi-ar spune: „Toate lucrările tale sunt bune, dar să nu crezi că totul depinde de tine. Voi veni şi voi pleca după cum consider de cuviinţă, ca să te învăţ să-ţi tai cu totul voia şi să fii răbdător, aşa încât să înveţi bine lecţia smereniei”.
Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 331