De ce nu mai cunoaștem bucuria? Ani la rând mi-am pus întrebarea asta, până când, într-o bună zi, pe când mă jucam cu niște copii, Domnul mi-a răspuns.
Numesc „joc” unele dintre activitățile pe care le făceam noi la Craiova și pe care le făceam și la București, mai ales atunci, cu copiii străzii. În „jocul acela” citeam împreună cu un grup de copii Pilda Talanților, încercând să vedem ce legătură mai poate avea cuvântul Mântuitorului cu noi, aici și acum, cu viața noastră. Și, citind, deodată am „văzut” de ce nu ne bucurăm. Nu ne bucurăm pentru că nu ducem rodul lucrării talanților noștri lui Dumnezeu.
Noi vrem să avem bucurie din cele câștigate de pe urma talanților pe care i-am primit, dar bucurie nu avem și nici nu putem avea. Acolo, în parabolă, Stăpânul îi spune slugii celei bune – și eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă număr printre slugile Sale, e cea mai mare bucurie: „Bine, slugă bună. Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune. Acum intră în bucuria Stăpânului tău”. Iată calea! Nu a avea, ci a intra! Setea noastră de a avea mult, de a stăpâni mult, e de la Dumnezeu, pentru că El ne-a făcut stăpânii lumii. Dar nu putem intra în acea stăpânire până nu învățăm să fim credincioși peste puținul pe care ni l-a încredințat.
Ne-a dat un trup, ne-a dat câteva dorințe, ne-a dat câteva nevoi, ne-a dat o familie, ne-a dat o școală, un mediu în care trăim, în care adormim și în care ne trezim, acesta este puținul pe care l-am primit și acesta este locul în care eu trebuie să fiu credincioasă peste puținul meu și, în fiecare seară, după ce mi-am încheiat lucrarea mea, să mă duc și să-I spun: „Doamne, astăzi am făcut asta și asta. Eu astăzi am vorbit (am vorbit de mă doare în gât), am vorbit de dimineața și până acum, am vorbit mult, mult, și numai Tu știi dacă am vorbit cu folos sau fără folos, dacă cineva s-a supărat sau s-a mângâiat, Tu știi, eu astea Ți le predau Ție. Îți încredințez Ție tot, tot ce am făcut astăzi și Ție Îți mulțumesc pentru toate!”. Atunci, Domnul zice: „Bine, acum intră în bucuria Stăpânului tău!”.
Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei vol. 2, Editura Doxologia, Iaşi, 2009, p. 68-69