Evanghelia ne vorbeşte despre o realitate cu care ne confruntăm fiecare: nu reuşim să ne bucurăm de binele semenului nostru!

Un om invidios nu se poate bucura niciodată de binele semenului său. Ori de câte ori vede că un semen al său poate să facă un bine, că străluceşte de pe urma săvârşirii binelui, omul invidios încearcă să-l ucidă sufleteşte. Face aceasta prin metodele cele mai urâte, cele mai reprobabile moral. Una dintre acestea este calomnia: inventezi ceva, folosindu-te de anumite aspecte din viaţa aceluia, le interpretezi într-o manieră total eronată, aruncând în sfera publică calomnia.

Cu cât un om face mai mult bine, cu cât se bucură de mai multă apreciere, cu cât este mai mult iubit, cu atât invidia acţionează cu mai multă răutate. În foarte multe cazuri, invidia începe prin a-l ucide sufleteşte pe cel pe care îl vezi că se bucură de recunoştinţă din partea societăţii.

 Omul invidios vrea întotdeauna să destrame, să ucidă, să pulverizeze evidenţa, oricât de clară ar fi ea.  Invidia orbeşte sufletul omului! Când nu poţi să omori evidenţa, când nu poţi să distrugi ceea ce este clar, ceea ce se impune de la sine, binele pe care ţi l-a făcut cineva, atunci începi atacul la persoană, intri în viaţa privată a omului.

Alt păcat al societății actuale este formalismul. Formalismul este cel care pune foarte mare accent pe aspectul exterior al trăirii credinţei. Nu se pune accent pe faptul că trebuie să devenim buni în interiorul nostru, să ne trăim frumos credinţa, autentic, fără să-i judecăm pe cei din jur. Noi ne uităm la ce este doar în exterior, la gesturi, şi prin acestea judecăm credinţa celorlalţi.

Păcatele acestea, invidia şi formalismul, sunt foarte prezente în lumea de astăzi, inclusiv în rândul nostru, al preoţilor. Întotdeauna vedem păcatul în cei de lângă noi. Rapid dăm diagnostice! Dacă cineva suferă de ceva, dacă trece printr-o încercare foarte grea, noi ce spunem? „Pentru păcatele lui!” Dacă cineva este scos din scena vieţii publice, ce vom spune? „Pentru păcatele lui!” Prea puţin auzim pe cineva să spună: „Domnul ştie!”

Foarte uşor judecăm! Este suficient să-ţi greşească cineva, să facă un păcat, şi l-ai exterminat prin cuvintele tale, prin bârfă, prin batjocura pe care o multiplici în jurul tău. Ne hrănim din calomnie şi minciună. Ne hrănim cu calomnie şi ură, pe care le pune în mişcare omul invidios şi formalist. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că invidia este singurul păcat care se hrăneşte din faptele bune ale semenilor noştri.

PS Ignatie, Episcopul Hușilor, sursa https://episcopiahusilor.ro/

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.