E atât de important să te uiţi spre Hristos în momentele astea de poticneală, de răfuială lăuntrică sau cu cei din jurul tău. Cel puţin asta credem noi, asta învăţăm şi eu am nădejde că, ori de câte ori îţi aţinteşti privirea spre Hristos, El poate să te salveze dintr-un moment de dezechilibru.
Stările de dezechilibru să ştiţi că ne sunt foarte benefice, ne învaţă foarte multe lucruri. Sunt convins că fiecare dintre voi aţi avut cel puţin o experienţă de felul acesta în care chiar dacă aţi simţit că nu primiţi ajutor de nicăieri, nici măcar de la Dumnezeu, chiar dacă aţi simţit că sunteţi într-o stare limită, poate v-aţi revoltat văzând tăcerea lui Dumnezeu şi lipsa de promptitudine în a vă ajuta, chiar şi aşa, dacă rămâi în starea aceea şi de smerenie şi de revoltă – să ştiţi că revolta împotriva lui Dumnezeu este permisă; sună şocant, dar este permisă!
Avem nenumărate exemple în Scriptură: Iacov, de exemplu, se luptă cu Dumnezeu să-I vadă faţa. Şi mai sunt atâtea episoade din Scriptură în care noi putem să ne revoltăm, putem să ne răfuim cu Dumnezeu. De ce? Pentru că, în felul acesta, tu descoperi că ai o relaţie personală cu Dumnezeu. Lucru pe care-l facem fiecare dintre noi. Când ai o problemă cu cineva de lângă tine, te nemulțumește, nu e suficient de atent, încerci să stai de vorbă cu el şi-ţi exprimi revolta interioară, că ar trebui altfel să se raporteze faţă de tine, să relaţioneze cu tine. Eu cred că şi cu Dumnezeu ar trebui să stea lucrurile tot în felul acesta.
Nu se supără Dumnezeu dacă suntem sinceri. Se va supăra dacă ne fardăm şi ne mascăm şi vrem să mimăm o relaţie cu El, în care am vrea, chipurile, să nu-L deranjăm, în care am vrea, chipurile, să nu-I spunem ceea ce simţim că e o durere care taie în carnea noastră şi noi am vrea să părem că Îl menajăm într-un fel pe Dumnezeu.
PS Ignatie, Episcopul Hușilor