„Odinioară Dumnezeu cel netrupesc și fără de formă nu se zugrăvea deloc. Acum însă, prin faptul că Dumnezeu S-a arătat în trup, a locuit printre oameni, fac icoana chipului văzut al lui Dumnezeu. Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Creatorului Carele S-a făcut pentru mine materie și a primit să locuiască în materie și a săvârşit prin materie mântuirea mea; nu voi înceta de a cinsti materia prin care s-a săvârşit mântuirea mea. Nu cinstesc materia ca pe Dumnezeu – departe de mine gândul acesta! –, căci cum poate să fie Dumnezeu ceea ce își are originea în neființă?…
Cinstesc și respect de asemenea și cealaltă materie, prin care s-a săvârşit mântuirea mea, ca una ce este plină de lucrare dumnezeiască și de har. Oare nu este materie lemnul crucii cel de trei ori lăudat și fericit?… Nu este materie cerneala și Preasfânta carte a Evangheliilor? Nu este materie masa purtătoare de viață, care ne dă Pâinea Vieții?… Dar, înainte de toate acestea, nu sunt materie Trupul și Sângele Domnului nostru? Sau suprimă cinstea și închinarea tutor acestora, sau admite, potrivit predaniei bisericești, și închinarea icoanelor, care sunt sfințite prin numele lui Dumnezeu și ale prietenilor lui Dumnezeu și umbrite din cauza aceasta cu harul dumnezeiescului Duh. Nu defăima materia, căci nu este netrebnică. Nimic nu este netrebnic din ceea ce este făcut de Dumnezeu.”
„Cinstesc și mă închin materiei prin care s-a făcut mântuirea mea. O cinstesc nu ca pe Dumnezeu, ci ca fiind plină de lucrare dumnezeiască și de har.”
„Mă închin […] oricărei biserici sfinte a lui Dumnezeu și oricărui loc în care se pomenește numele lui Dumnezeu. Nu din pricina firii lor, ci pentru că sunt vase ale lucrării dumnezeiești și pentru că Dumnezeu, prin ele și în ele, a binevoit să săvîrșească mântuirea noastră.”
„Vedeți, dar, cât de mare tărie și ce putere dumnezeiască se dă acelora care se apropie cu credință și cu conștiința curată de icoanele sfinților!”.
.
Jean-Claude Larchet, Teologia energiilor dumnezeieşti – de la origini până la Sfântul Ioan Damaschin, Editura Basilica, București, 2016