Evanghelia despre cruce şi mântuirea sufletului (Marcu 8, 34-38; 9,1)
„Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie…” – Predică la Duminica Sfintei Cruci
Sf. Nicolae Velimirovici
De ce atâta lume nu ţine post?
De ce atâta lume nu ţine post?, vă întrebaţi. Fiindcă nu cunoaşte roadele postului. Instituţiile sanitare din ţara noastră ar trebui să prescrie postul la fel cum o face Biserica Ortodoxă, deoarece roadele postului sunt mari şi minunate nu numai din punctul de vedere duhovnicesc, ci şi din cel trupesc.
Păcate şi păcate…
Sunt păcate şi păcate. Şi unele, şi altele, în cele din urmă duc la scârbă. Un păcat duce la scârbirea de sine, altul duce la scârbirea de viaţă. Întâiul păcat este legat de nădejde, celălalt este lipsit de nădejde. Întâiul păcat este ca o noapte în care se vede o stea pe cerul întunecat; celălalt este ca o noapte cu cer întunecat, fără nicio stea.
Dumnezeu aşteaptă şi aşteaptă
Totul are sfârşit, afară de mila lui Dumnezeu. Aceasta s-a descoperit în istoria îndărătnicului neam al lui Israel. Şi adâncul mării se poate măsura, dar durerea lui Dumnezeu pentru oameni nu se poate măsura. Aceasta s-a arătat în sudoarea însângerată ce a picurat de pe fruntea lui Hristos în grădina Ghetsimani.
O, de-ar şti oamenii, de-ar fi ei pătrunşi că Domnul şi împăratul îi vede pe ei pururea!
Cât de mărită, cât de cutremurătoare este prezenţa lui Dumnezeu! O, cât de mărită, cât de cutremurătoare este prezenţa Dumnezeului Celui Viu!
“Vino și vezi”: Tâlcuirea Sfântului Nicolae Velimirovici la Evanghelia din Duminica Ortodoxiei
O, cât de mare şi însufleţitoare de temere este Dumnezeul Cel viu!
Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu
Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu, Care ai să vii din nou. Postul îmi grăbește pregătirile pentru venirea Ta, singura așteptare a zilelor și nopților mele. Postul îmi subțiază trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai ușor cu duhul.
Dacă ai ochi sănătoşi, lumina va fi uşor de aflat
Când orbul strigă „Daţi-mi lumină!” veţi aprinde o lumânare şi-i veţi spune „Iată lumina!” însă el iarăşi va striga: „Dar daţi-mi lumină!” Puteţi aprinde şi zece lumânări, şi să-i spuneţi „Iată lumina!” că el tot va striga mânios: „De ce nu-mi daţi lumină?” Îl puteţi aduce într-o sală unde strălucesc sute de lumini şi să-i spuneţi: „Iată lumină, cu prisosinţă!” Dar, din bezna-i deasă şi neagră, el iarăşi va striga mânios: „Dar aprindeţi măcar o lumânare să văd!”
Nu există odihnă pentru cel plictisit dacă acesta nu se uită la Tine
În zori, când mă trezesc, gândurile mele cuviincioase zboară direct la Tine; cele dintâi avânturi ale sufletului meu se îndreaptă către zâmbetul Tău; prima şoaptă din urechea mea este numele Tău, cea dintâi surpriză cu care mă întâlnesc eşti Tu, lângă mine.
Ca un băieţaş după ce a avut un coşmar şi care-şi îmbrăţişează mama, bucurându-se că visul nu l-a despărţit de mama sa, la fel şi eu, când mă trezesc, Te îmbrăţişez şi mă bucur deoarece călătoria mea în somn nu m-a îndepărtat de mâna Ta.
Predică la Duminica după Botezul Domnului
„Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului
Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în proorocie: Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Ioan boteza în pustie, propovăduia botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele în jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă să-i dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”.
Cu ce măsură ni se vor socoti păcatele?
Doi oameni nu pot avea niciodată acelaşi merit pentru aceeaşi faptă.
. Omul poate trăi fără orice şi fără oricine – numai nu fără Dumnezeu
Nu te întrista din pricina singurătăţii pe care o ai de îndurat acolo unde trăieşti. Dacă, aşa cum scrii, te simţi ca în pustie, să ştii că foarte mulţi tocmai în pustie s-au mântuit. Dar toţi aceşti pustnici ai lui Dumnezeu s-au înălţat până în preaînalta tovărăşie a lui Dumnezeu şi a îngerilor lui Dumnezeu. Altfel n-ar fi putut îndura pustia. Au fost unii dintre ei care timp de cincizeci de ani n-au văzut faţă omenească, şi totuşi nu spuneau: „Suntem singuri! Ne plictisim!”.
Răscumpăraţi vremea!
Răscumpăraţi vremea! Astfel sună cuvintele Sfântului nostru Părinte, Pavel apostolul. Întrebi ce înseamnă: răscumpăraţi vremea. Fericitul Ieronim tâlcuieşte astfel: „Când întrebuinţăm vremea pentru fapte bune, atunci o răscumpărăm”.
Vrăjmaşii m-au adus în braţele Tale mai mult decât prietenii
Binecuvântează-mi vrăjmaşii, o, Doamne. Chiar eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Vrăjmaşii m-au adus în braţele Tale mai mult decât prietenii. Prietenii m-au legat de pământ, vrăjmaşii m-au desfăcut de pământ şi mi-au distrus toate nădejdile mele în lume.
Vrăjmaşii m-au făcut să mă simt străin pe pământ şi nu locuitor străin al lumii.
Din amăgirea de sine izvorăsc toate păcatele
Călăuzeşte-mi, o, Binecuvântată Înţelepciune, ca să nu se poată depărta de adevăr pentru tot restul vieţii mele. Aminteşte-mi de prezenţa ta, aşa încât să mă tem a rosti minciuna. Încurajează-mă cu prezenţa Ta ca să pot grăi liber adevărul.
Un jurământ dă mărturie pentru minciuna din lume. În împărăţia adevărului, jurămintele sunt necunoscute. Tot astfel precum dintr-un puţ adânc scapă mulţi aburi otrăvitori, tot astfel din amăgirea de sine izvorăsc toate păcatele, fiecare cu propria sa culoare şi propriul său miros.
Tu nu ești singur, fiindcă stai cu Domnul, și Domnul e cu tine
Nu te teme, nu ești singur. Singur este cel care nu știe de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toți oamenii tovarăși. Unul ca acesta și într-o tovărășie cât se poate de numeroasă va spune, cum spun și acum unii: „Mă plictisesc! Nu știu ce să mai fac! Toate mă plictisesc cumplit”. Acestea sunt suflete goale de Dumnezeu, cenușă fără foc. Iar tu nu ești singur, fiindcă stai cu Domnul, și Domnul e cu tine.