Un monah lipsit de experienţă suferea din partea demonilor, şi când îl năpădeau, el fugea de ei, dar ei îl urmăreau.
Războiul pe care îl duce omul toată viaţa
Sfaturi duhovniceşti
Dreptul nu va acționa în interesul său, ci pentru viața aproapelui său
Noi trebuie să ne ocrotim unul pe celălalt, pentru că suntem frați, mai cu seamă acei care sunt de aceeași credință. Avem pilda Sfântului Ioanichie cel Mare. El a fost ostaș vreme de 20 de ani. A săvârșit multe minuni și în toate războaiele a biruit, nefiind niciodată învins. Nu s-a gândit niciodată la viața sa, ci și-a pus întotdeauna viața pentru aproapele său.
Cele mai necesare cuvinte: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
A te ruga cu adevărat înseamnă a sta cu mintea în inimă în prezența Domnului, adică a fi pe deplin deschis lui Hristos, fiind în comuniune cu El din adâncurile ființei noastre.
Dumnezeu îl respectă şi nu-l constrânge pe om
Sub forma împrejurărilor potrivnice, a bolilor, a morţii unei persoane iubite, nenorocirile îi împing adeseori pe oameni să se roage. Dar atunci când situaţia se ameliorează, nu numai că pornirea lor spre rugăciune slăbeşte, dar rugăciunea însăşi pare a fi lipsită de sens.
Singura forţă stabilă în stare să menţină în inimă o armonie este rugăciunea
A ne educa inima este departe de a fi un fapt simplu. În schimb educarea intelectului este relativ mai uşoară – în funcţie de capacităţi, fiecare dintre noi poate să-şi dezvolte darurile sale intelectuale. Intelectul primeşte şi reţine tot ceea ce lasă asupra lui o anumită pecete. În privinţa aceasta inima este un organ duhovnicesc mult mai complex.
Ești chemat să lucrezi mântuirea. Nu acolo unde ai visat, ci aici unde te-a așezat Dumnezeu…
Spunea cineva, cu durere în inimă: am visat să-mi întemeiez o familie și pe acest drum să mă mântuiesc, dar nu s-a împlinit… m-am căsătorit și căsnicia a eșuat, m-am căsătorit și n-am avut copii, nu m-am căsătorit deloc, am fost înșelat, trădat, rănit… planurile mele s-au risipit și viața nu a ieșit așa cum mi-am dorit. Atunci omul ajunge să întrebe: ce fac acum? Răspunsul e simplu și greu în același timp: privesc realitatea așa cum este. Sunt aici, în locul acesta, cu oamenii aceștia, cu puterile acestea, cu datele pe care le am, și cu ele trebuie să lucrez mântuirea mea. Pentru că voia lui Dumnezeu nu este una sau alta dintre variantele vieții, ci mântuirea sufletului meu.
Dumnezeu are o singură slăbiciune: se pleacă înaintea unei inimi înfrânte şi smerite
Cum am putea începe pocăinţa dacă în lume nu am ştiut nici măcar că ea este necesară?
Mântuirea nu este o idee abstractă…
Să vă împotriviți oricărui lucru aflat sub stăpânirea vrăjmașului și, dacă din greșeală se întâmplă să cădeți, să vă spovediți, ca să dați dovadă de smerenie.
Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului
Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în proorocie: Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Ioan boteza în pustie, propovăduia botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele în jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă să-i dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”.
Liturghia: taina mulțumirii și a prezenței lui Dumnezeu
Ce este Liturghia? Adunarea sfinților. „Acolo sunt sfinții, Hristos. Uite, Cel pe care-L cauți, închină-I-te!” Ce imagine minunată! Asta este Liturghia! Lucrul după care însetează un suflet, pentru care ne-am botezat, pentru care ne-am miruns, pentru care am fost chemați în Biserica Ortodoxă, îl găsim la Liturghie. Ceea ce citești în cărțile noastre, în Sfânta Scriptură, ai acum la Liturghie înaintea ta.
Dar chiar dacă încă nu Îl vezi, Cel pe care-L cauți este aici. Închină-I-te!
Omul nu este făcut de Dumnezeu numai pentru această lume a pământului
Omul nu este făcut de Dumnezeu numai pentru această lume a pământului. Ci această lume este pentru noi numai un câmp de luptă, un stadion de încercare a puterilor sufletești și trupești, din care creștinul – făcând bine și răspândind lumină în jurul lui – încearcă să iasă biruitor pentru ca să merite premiul, adică fericirea vieții viitoare și nesfârșite.
Cum trebuie să te mărturiseşti?
Adesea sunt întrebat: cum trebuie să te mărturiseşti?… Răspunsul la aceasta, pe cât se poate de direct şi hotărât, este: mărturiseşte-te ca şi cum acest ceas ar fi cel din urmă, ca şi cum ar fi ultima oară aici pe pământ când poţi aduce pocăinţă pentru toată viaţa ta, înainte de a păşi în veşnicie şi a sta în faţa judecăţii lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi ultima clipă când poţi să arunci din spate povara unei îndelungi vieţi trăite în păcat şi nedreptate, pentru a intra liber în Împărăţia lui Dumnezeu.
Cuvântul iubitor nu enervează niciodată
A-i povăţui pe copii este o îndatorire a părinţilor − aşadar, şi a dumneavoastră. Şi de ce să vă temeţi? Cuvântul iubitor nu enervează niciodată, doar cel poruncitor n-aduce nici un fel de roadă. Pentru ca Domnul să-i binecuvânteze pe copii ca să scape de primejdii trebuie să vă rugaţi zi şi noapte. Dumnezeu este Milostiv!
Nici diavolul și niciun păcat nu ne pot lua dreptul de a fi fii ai lui Dumnezeu
Biserica lucrează mai întâi asupra noastră cu puterea tămăduirii. Participând la viața Bisericii, primim un tratament duhovnicesc, al cărui scop este să ne ajute să ne întoarcem la starea firească a omului, așa cum ne-a zidit Dumnezeu. Căderea în păcat a denaturat firea noastră. Din clipa în care omul, încălcând porunca lui Dumnezeu, a rupt legătura cu El, toate puterile sufletești și trupești s-au tulburat, iar mintea sa, în loc să-și împlinească menirea firească – aceea de a rămâne într-o neîncetată comuniune cu Dumnezeu – s-a afundat în lăcomie, în cele materiale, în patimi și păcat.
Hristos este Cel care îngrijește rănile noastre sufletești
Pentru a cunoaşte, chiar şi numai „prin oglindă, ca-n ghicitură” (cf. I Corinteni 13, 12), felul în care S-a chinuit Hristos Însuşi pentru a preface natura noastră fizică în rugăciune care să reflecte, fie şi măcar în chip palid, rugăciunea Sa din Ghetsimani în cea mai tragică noapte din istoria lumii, trebuie să acceptăm strâmtorarea.
Cu ce măsură ni se vor socoti păcatele?
Doi oameni nu pot avea niciodată acelaşi merit pentru aceeaşi faptă.
Cu cât Îl vei iubi mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai puțin vei păcătui
Ceea ce este mai înfricoșător astăzi este faptul că omul nu crede că are nevoie să se pocăiască. A devenit, din nefericire, nesimțit duhovnicește. Nu mai are simțirea cea bună și neliniștea. Uneori nici măcar nu bănuiește că trebuie să se pocăiască neîncetat. Această nesimțire grosolană este o cursă primejdioasă care duce la nepocăință, la autarhie, la comparația mereu cu cei mai răi, la un fariseism bolnav.