Sfaturi duhovniceşti

Sf. Porfirie Kavsokalivitul: Pântecele gras nu naște minte subțire

Nici un ascet nu s-a sfințit fără nevoințe. Nimeni n-a putut să ajungă la duhovnicie fără să se nevoiască. Trebuie să fie nevoințe. Nevoință sunt metaniile, privegherile și așa mai departe, dar fără siluire. Toate să se facă cu bucurie. Nu atât metaniile pe care le vom face, nu rugăciunile – ci dăruirea, dragostea pentru Hristos, pentru cele duhovnicești.

Sunt mulți care le fac pe acestea nu pentru Dumnezeu, ci pentru asceză, pentru folosul trupesc, însă oamenii duhovnicești o fac pentru folosul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se folosește mult și trupul, nu se îmbolnăvește. Vin multe bunătăți.

Continuare …

Teoria reîncarnării: ce spun Sfinții Părinți

O ciudată paralelă la teoria modernă a evoluţiei universale se poate vedea în vechea învăţătură păgână despre transmigrarea sufletelor (reîncarnare). Reacţia Sfinţilor Părinţi faţă de această idee, pe care au osândit-o cu toţii, arată cât de mult se preocupau de păstrarea rânduielilor zidirii şi neamestecării felurilor şi făpturilor sale. Sfântul Grigorie al Nyssei scrie:

„Mi se pare că cei ce cred că sufletul rătăceşte în fiinţe cu natură diferită, confundă proprietăţile naturii, amestecând şi încurcând lucrurile între ele: iraţionalul cu raţionalul, sensibilul cu insensibilul, care, dacă vin în contact unul cu altul, nu sunt despărţite între ele de nici o ordine firească.

Continuare …

Părintele Ambrozie Iurasov: În sufletul nostru păcatul este asemenea unui şarpe ascuns sub o piatră. Ridici piatra şi şarpele va fugi

Cine nu s-a mai căit niciodată sau nu s-a spovedit cu adevărat, în chip curăţitor, trebuie să facă spovedanie generală, să-şi amintească şi să-şi noteze toate păcatele săvârşite din copilărie.

Ceilalţi le notează numai pe acelea de care nu s-au mai căit, dar dacă am recidivat în aceeaşi direcţie, este necesar să amintim acest lucru la spovedanie.

Continuare …

Nimic nu este pierdut, dacă credinţa rămâne în picioare

– Nu zicem rugăciunea cu atenţie; suntem împrăştiaţi la ascultare. Ce să facem, Preacuvioase Părinte?

– Dragă, din momentul în care ţi-ai revenit, înseamnă că nu te-ai pierdut! Nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut, dacă credinţa rămâne în picioare, dacă capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică! Repet asta de mai multe ori. Nu te pierde! Atunci când vezi că n-ai făcut ceva, nu eşti pierdut. Eşti încă pe poziţie bună.

Continuare …

Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine

Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi!

Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu ne spune că „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea” (1 Ioan 1, 8-9). 

Continuare …

Sfântul Ioan din Kronstadt: Prin înfrânare şi post, Biserica vrea să ne dea cea mai largă libertate spirituală

Cu ce iubire de mamă şi sfântă păzeşte sufletele şi trupurile noastre Sfânta Biserică, orânduind pentru noi posturi dese, care multora li se par, pentru neştiinţa lor, un fel de a le constrânge libertatea!

Prin înfrânare şi post însă, Biserica vrea să ne dea cea mai largă libertate spirituală; fiindcă neînfrânarea înrobeşte duhul nostru trupului, patimilor şi poftelor lui; trupul însuşi se îngreunează şi este doborât de boli.

Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 50

Sfântul Nicolae Velimirovici – Predica la Duminica a II-a după Rusalii

Evanghelia Chemării Apostolilor, Matei 4,18-23

Iar Iisus, umblînd pe lîngă marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsînd mrejele, au mers după El. De acolo, mergînd mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregîndu-şi mrejele şi i-a chemat. Iar ei îndată, lăsînd corabia şi pe tatăl lor, au mers după El Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţînd în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.

Continuare …

Părintele Cleopa: Pe pământ ne pregătim pentru viața de apoi

Părintele Petroniu Tănase de multe ori spunea pelerinilor: „Cum ți-ai pregătit aripile aici, așa o să zbori dincolo.”

Părintele Cleopa, vine și el cu o explicație care este pe cât de simplă, pe atât de cuprinzătoare, revelatoare și, cumva, înfricosșătoare, dar o frică sfântă, care va trebui să ne facă mai buni și să privim pururea la moarte, stare care este cea mai mare înțelepciune, cum spune Sfântul Vasile cel Mare.

Continuare …

Părintele Sofian Boghiu – Psaltirea, Psalmul 6

Psalmul 6
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.
2. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
3. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când?
4. Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta.

Continuare …

Despre păcatele nemărturisite

Toate le poate Dumnezeu fără tine dar ca să te mântuiască din lumea aceasta nu poate fără tine.

Cu păcatele nemărturisite are Dumnezeu altă socoteală; tot socoteală milostivă, însă pe noi ne ustură. Știind Dumnezeu nătângia (prostia, nerozia, neghiobia) noastră, nu ne lasă părăsiți în întunericul necunoștinței, ci ne trimite necazuri sau pocanie (canon) fără voie. Asta-i ispășirea de nevoie: dureri, pagube, vrajbe, tulburări, copii slabi și orice altă suferință.

Continuare …

Starețul Tadei de la Vitovnița – Când nu te poți împărtăși

Sfânta Biserică, prin Legea Sa, adică prin pravilele canonice ale Sfinților Părinți, vorbește despre cei ce sunt opriți de la Sfânta Împărtășanie o vreme.

Aceasta îi îndepărtează de la Împărtășanie atâta timp cât nu se pocăiesc, pe cei ce au săvârșit ucidere cu vrere. De asemenea, sunt opriți toți cei ce se îndeletnicesc cu vrăjitoria sau care au mers la vrăjitori, câtă vreme nu se pocăiesc.

Continuare …

Despre înfrânare. Patima degradează și distruge însăși viața

Tot ce facem trece prin conştiinţă, deci ne face responsabili. Dacă simţurile sunt lăsate la întâmplare ajung la exces, dacă li se adaugă fantezia devin patimă, iar patima degradează şi distruge însăşi viaţa.

Concepţia materialistă, care pune la baza ei nesaţiul după plăceri, nu numai că nu oferă saţiul senzorial, dar în final îi dis­truge şi spiritual pe oameni, până când aceştia, epuizaţi în cele materiale, obosiţi în plăceri nestăpânite, nemulţumiţi, goi şi de­căzuţi ajung a fi mai răi decât animalele, dezlănţuindu-se în dezmăţ şi denaturări ori în ură, mişelie şi bestialitate[1].

Continuare …

Ce înseamnă să ajuți aproapele?

Ce înseamnă să împărţi bucata de pâine cu cel flămând ori să mergi la un bolnav în numele lui Hristos?

Înseamnă ca inima ta să răspundă cu împreună-pătimire la foamea şi la durerea lui, să trăieşti amarul lui ca pe al tău propriu, să suferi împreună cu el ca împreună cu un frate în Hristos şi, în fine, să împărţi cu el ceea ce ţi-a trimis Domnul şi ai la îndemână. Ca veşnică pildă de ajutorare a celui bolnav ni se arată samariteanul milostiv din Evanghelie, care i-a dat celui rănit tot ce avea (Mc. 10, 30-37).

Continuare …

Părintele Sofian Boghiu: De ce este nevoie să ne mărturisim şi cum biruim frica şi ruşinea? (II)

Doi dusmani apar in viata oamenilor, cand sunt trasi la raspundere pentru faptele lor cele rele: rusinea si teama. Rusinea de a nu fi dispretuiti si teama de a nu fi descoperiti si pedepsiti. Acesti dusmani au aparut in constiinta primilor oameni si apar in constiinta fiecaruia dintre noi, cand ne gandim sa ne apropiem de taina spovedaniei, de taina iertarii pacatelor.

Desi gresim si ne incarcam zilnic de multe pacate, facute cu vorba, cu mintea ori cu fapta, lasam sa treaca timpul si trec anii, pentru multi trece viata toata, fara sa se descarce de povara pacatelor si fara sa se spele de intinaciunea care se depune pe haina cea nevinovata a sfinteniei din noi, din clipa sfantului botez.

Continuare …

Sfântul Ioan de Kronstadt: Oamenii se ruşinează să vorbească despre Dumnezeu

Suntem într-un cerc profan de discuţii. Vorbe, vorbe, vorbe… De cele mai multe ori goale, în care nu se suflă un cuvânt despre Dumnezeu – Tatăl nostru al tuturor -, despre dragostea pe care ne-o poartă.. despre viaţa viitoare, răsplata cerească; de ce, oare?

Pentru că oamenii se ruşinează să aducă vorba despre Dumnezeu.

Continuare …

Părintele Filothei Zervakos – Ruşinea femeilor din ziua de astăzi… şi vinovaţii lor!

A venit primăvara, e cald afără şi frumos; am început să ne îmbrăcăm iarasi cu haine mai subţiri şi mai lejere. Pentru mine ca băiat, marea problemă de acum şi până la toamnă este să-mi păzesc ochii de fetele pe care le voi întâlni cu privirea pe stradă.

Majoritatea covârşitoare a fetelor poartă pantaloni stransi pe trup şi se îmbracă foarte sumar vara, iar cele care poartă fuste, le poartă mulat sau mini. Tot acum se poartă maiouri, tricouri, bluze sau fuste transparente sau cu decolteuri si tăieturi adânci.

Continuare …

Părintele Sofian Boghiu: De ce este nevoie să ne mărturisim şi cum biruim frica şi ruşinea? (I)

Acum, insa, vreau sa va spun ceva despre un lucru foarte practic pentru fiecare din noi, despre spovedanie. Pentru ca intreg acest Canon pe care l-ati auzit este, de fapt, o plangere: de-a lungul lui sufletul omenesc plange, recunoscandu-si vinovatia fata de Dumnezeu care l-a facut, l-a creat dupa chipul Sau si asemanarea Sa. In viata noastra spurcata adeseori intinam acest chip al lui Dumnezeu din noi.

Prin tot ce facem, prin tot ce gresim cu cuvantul, cu gandul, cu faptele noastre, intinam acest chip al lui Dumnezeu din noi.

Continuare …