Cine nu s-a mai căit niciodată sau nu s-a spovedit cu adevărat, în chip curăţitor, trebuie să facă spovedanie generală, să-şi amintească şi să-şi noteze toate păcatele săvârşite din copilărie.
Ceilalţi le notează numai pe acelea de care nu s-au mai căit, dar dacă am recidivat în aceeaşi direcţie, este necesar să amintim acest lucru la spovedanie.
De asemenea trebuie să ne împăcam cu cei apropiaţi, cu aceia pe care i-am supărat şi cu aceia care ne-au supărat. Să le cerem iertare. Când venim la spovedanie nu trebuie să ne îndreptăţim, ci e nevoie să ne învinuim, să ne conştientizăm păcatele, să le judecăm, să le descoperim duhovnicului şi să credem că Domnul le-a iertat prin Taina Pocăinţei.
În sufletul nostru păcatul este asemenea unui şarpe ascuns sub o piatră. Ridici piatra şi şarpele va fugi. De asemenea, dacă descoperi păcatul, atunci şi sufletul se eliberează de el.
Părintele Ambrozie Iurasov, Îndrumar de spovedanie, Editura Sofia, Bucureşti, p. 23