Sfaturi duhovniceşti

Descoperirea lui Dumnezeu în viața noastră

Trăim într-o epocă în care predomină o stare generală de dezordine, tulburare, criză, de îndoială și collaps al ideilor, al principiilor, moravurilor și al tuturor fundamentelor. Obtuzitatea, lăcomia, saturația, înstrăinarea domnesc peste lume. Avem un elan spre iubirea de stăpânire, spre iubirea de sine, de slavă, de plăcere, de câștig și de arginți. Uriașe dezastre ecologice pe întreaga planetă nenorocesc viața oamenilor. Drepturile nescrise ale omului funcționează adeseori pe baza obligațiilor fundamentale ale oamenilor.

Continuare …

Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut

Era la noi, la mănăstire, un părinte – Serafim Popescu –, și el zicea: „Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut”, iar părintele Arsenie Boca îl completa: „Iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos e mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu”. Dumnezeu vrea să ne ajute, să ne ridice, vrea să ne sfințească, vrea să ne primească între ai Săi, să ne ridice mai presus de noi.

Continuare …

Din pricina nepăsării tale nu poți păstra în tine acest dar și de aceea îl pierzi degrabă

Când începi să te rogi, îți aduci aminte de păcatele tale și plângi pentru ele. Așa și trebuie să te rogi. Uneori simți liniște și bucurie și crezi că acestea sunt de la vrăjmașul. Dacă ar fi de la vrăjmașul, după spusele Sfinților Părinți, bucuria ar fi confuză, nu ar aduce pace și liniște în suflet.

Continuare …

Să nu amânăm pocăinţa, ci „să ne răstignim împreună cu Hristos”

Mulţi păcătuiesc şi nădăjduiesc că se vor pocăi înainte de moarte, arătând spre pilda tâlharului înţelept. Dar cine este în stare de o nevoinţă asemenea lui?
Domnul l-a pomenit pe tâlhar în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască. Dar numai pe unul singur, ca nimeni să nu nădăjduiască prea mult în milostivirea Sa.” (Fericitul Augustin)

Continuare …

Arhim. Zaharia Zaharou: Zilele noaste sunt zilele din urmă… dar Dumnezeu nu ne va lăsa să cădem în ispite mai mari decât putem duce…

Zilele noaste sunt zilele din urmă. Eu nu sufăr, mă iertați, de profetism, de profetismul facil și nici nu vreau să vorbesc în felul acesta, dar urmez Evanghelia. Evanghelia spune că în zilele din urmă viața credincioșilor va fi foarte dificilă. Oare, când va veni Fiul Omului iarăși pe pământ, la a Doua Venire, va mai găsi credință printre creștini?

Continuare …

Prin credință sufletul nostru se ridică până la Dumnezeu

Prin credință înțelegem tainele care depășesc puterile minții: „Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd” (Evrei 11, 3).
Prin credință, sufletul nostru se ridică până la Dumnezeu, cu Care unindu-ne, ne putem mântui.

Continuare …

„Păcatul mărunt” al trândăviei devine pricină de săvârșire a păcatelor de moarte

Păcatele cele mărunte sunt disprețuite de către mulți ca fiind de mică importanță și inofensive. Unii chiar le socotesc ca îngăduite! Se întâmplă să meargă credinciosul la vreun oarecare duhovnic neîncercat și să audă, spre mirarea lui, următorul fapt: „Acesta nu este păcat. Spune ceva mai substanțial!”. Firește, creștinul va pleca nemulțumit de la un asemenea duhovnic.

Continuare …

Adevărata pustie este în adâncul inimii

Dacă isihastul este într-adevăr un solitar trăitor în pustie, singurătatea nu este un loc geografic, ci o stare sufletească. Adevărata pustie este în adâncul inimii.
Sfântul Vasile cel Mare a descris foarte bine această „revenire în sine”: „Când mintea nu se risipește în lucrurile din afară și nu se împrăștie în lume prin simțuri, se întoarce în sine și se înalță cu gândul la Dumnezeu”.

Continuare …

Dumnezeu pe toate le rânduiește spre folosul nostru

Lumea îl cunoaște astăzi (pe Iov – n.n.), după atâtea și atâtea veacuri, nu pentru că dădea din averea sa săracilor, ci pentru că atunci când a rămas fără avere nu s-a pierdut cu firea; nu pentru că îi îmbrăca pe cei goi cu haine făcute din lâna oilor sale, ci pentru că atunci când a căzut foc din cer și a ars toate turmele sale, el L-a slăvit pe Dumnezeu.

Continuare …

Iubirea se naște din credință și din speranță

Aceste cuvinte: „Iubește și fă ce vrei” (Fericitul Augustin) exprimă libertatea pe care ți-o conferă dragostea. Libertatea nelimitată, dar ordonată de un criteriu de precizie micronică, negreșelnic.
Iubirea se naște din credință și din speranță. Numai când se naște din ele e autentică și face minuni. E în stare să se sacrifice, să înfrunte orice risc pentru a face bine altuia, pentru a alina o suferință.

Continuare …

Suferința este prețul valorilor nepieritoare

Un om plânge. Stă plecat sub povara destinului său omenesc, sub povara durerilor lumii. Prins primejdios de raza subțire a unei stele căzătoare, el simte mai adânc noroiul tălpilor sale, mai întristat negura păcatelor sale.
Pe o colină, cu fruntea plecată în palma căutărilor neîndurătoare, un om plânge; același suflet încercat, povară a tuturor copiilor și părinților, surorilor și fraților, plânge zădărnicia și pustiul lucrurilor rătăcitoare.

Continuare …

„Blestemat este cel care face lucrurile Domnului cu lenevire”

Vă aduceți aminte ce spune Prorocul? „Blestemat este cel care face lucrurile Domnului cu lenevire.” Altceva este atunci când cineva are dispoziție să postească, dar nu poate, pentru că, dacă nu mănâncă, îi tremură picioarele, cade jos – adică nu-l ajută trupul, sănătatea sa etc. –, dar altceva este să ai putere și să nu postești.

Continuare …