Sunt suficiente postul trupesc și semnele exterioare ale pocăinței? Nu. Nu. Trebuie să fie schimbată viața. Vreți o dovadă cu privință la aceasta? Ascultați ceea ce spune prorocul.
La ce bun să ne înfrânăm de la carne, dacă devorăm pe fraţii noştri?
Sf. Ioan Gură de Aur
Sfinții se curățesc pe ei înșiși prin Harul Dumnezeiesc
Sfinții se curățesc pe ei înșiși prin Harul Dumnezeiesc și se fac apoi vase de bun folos Cuvântului.
În primul rând, diferite studii făcute în zilele noastre au arătat că preceptele pedagogice ale Sfântului Ioan Gură de Aur sunt de actualitate, fiind strâns legate de ideile pedagogilor contemporani.
Mulți cred că cel care suferă este negreșit păcătos
În viața aceasta, tuturor li se aplică legea răsplătirii. De aceea, cei virtuoși sunt cuprinși de necazuri. De aceea, cei nedrepți se desfată în bunătăți. Primii sunt pedepsiți aici pentru puținele lor păcate, și în felul acesta nu vor fi lipsiți de rai. Ceilalți sunt răsplătiți aici pentru puținele lor fapte bune, și vor fi pedepsiți veșnic pentru multa lor răutate.
Păcatului îi urmează ruşinea, în vreme ce căinţei îi urmează îndrăzneala cea bună
Fii cu luare-aminte la ce ţi-a făcut diavolul. Sunt două lucruri: păcatul şi căinţa. Păcatul este rana, iar căinţa este leacul. Aşa cum sunt răni şi leacuri pentru trup, tot aşa pentru suflet sunt păcatele şi căinţa. Păcatul are ruşinea, iar căinţa are îndrăzneala.
Șarpele de aramă și crucea lui Hristos
În timp ce poporul evreu traversa pustia, mulți oameni mureau fiindcă erau atacați de șerpi veninoși. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înalțe un șarpe de aramă și oricine privea la șarpele de aramă, înălțat în pustie, se vindeca. Această vindecare miraculoasă a oamenilor care erau mușcați de șerpi era o preînchipuire a Crucii Mântuitorului Iisus Hristos. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
Mulţumind, diavolul pleacă departe, iar ajutorul lui Dumnezeu vine lângă tine şi te ocroteşte…
Deschide-ţi inima Domnului, strigă rugându-te cu putere, grăieşte cu glas mare, preamărindu-L pe Dumnezeu. Astfel, se uşurează şi suferinţa ta, deoarece mulţumind, diavolul pleacă departe, iar ajutorul lui Dumnezeu vine lângă tine şi te ocroteşte.
Soţul trebuie să poarte poverile soţiei
Când în casă se întâmplă ceva neplăcut din pricină că soţia ta a greşit, tu să nu-i sporeşti întristarea, ci să o mângâi, chiar dacă ai fi pierdut totul. Nu este însă nimic mai supărător decât să ai în casă o soţie care se poartă urât cu tine.
Motivul tuturor răutăţilor este lipsa iubirii
Nici invidie, nici vorbire de rău nu există acolo unde există iubire curată. Fiindcă nu numai că nu-i judecăm pe prieteni, dar închidem gura şi celor care-i condamnă. Toate sunt liniştite, suntem blânzi, nu există nici o urmă de luptă şi invidie; toate sunt pline de pace. „Fiindcă împlinirea legii este iubirea” (Romani 13, 10). Nimic dezgustător nu există în aceasta. Cum? Pentru că toate aceste păcate, avaria, furtişagul, invidia, vorbirea de rău, mândria, jurământul, minciuna, toate acestea se dizolvă, atunci când există iubire.
Dacă cineva vrea să aibă multă putere să-și atragă de partea lui sărăcia
Cei care nu au nimic, tocmai aceștia, mai cu seamă, pot să grăiască liberi de toate cele. Câți bogați nu erau în vremea lui Irod, câți puternici ai zilei? Dar cine a avut [curajul] să iasă în față și să-l certe pe tiran? Cine a apărat legile nedreptățite ale lui Dumnezeu? Niciunul dintre cei avuți. Ci săracul și sărmanul, cel care nu avea nici măcar pat, nici masă, nici acoperiș: cetățeanul pustiului ‒ Ioan Botezătorul. Numai el singur, și cel dintâi, l-a mustrat pe tiran, cu toată îndrăzneala, și a dat pe față nunta lui adulteră.
Minunat lucru este să fii liniștit în mijlocul valurilor
Vezi pe alții întrutot înțelepți și petrecându-și viața întreagă cu demnitate și tu nu te stăpânești? Vezi pe alții luptându-se necontenit contra poftelor și tu nu poți răbda nici măcar odată? Dacă voiți, eu vă voi spune cauza. Nu tinerețea este cauza, căci dacă ar fi așa, apoi toți tinerii ar trebui să fie desfrânați, ci noi înșine suntem cauza, noi înșine ne împingem în foc.
Slavă lui Dumnezeu Care îmi dă încă un prilej ca să intru în împărăţia Lui
„Priveşte numai la sărăcia şi la boala lui Iov, şi amândouă pe treapta cea mai înaltă, cu toată dreptatea lui! El a pierdut zece fii, zece deodată, zece în floarea vârstei lor, zece împodobiţi cu toate bunătăţile şi încă printr-o moarte silnică şi ticăloasă. Ei au fost ucişi de casa ce s-a surpat. Cine poate zice că ar fi fost ajuns de o asemenea mare nenorocire? Nimeni, desigur nimeni!
Sfântul Ioan Gură de Aur – Omul mort cu adevărat
„Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad. Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac” (Psalmul 113,25-26). Psalmistul nu-i numeşte morţi pe cei care au murit, ci pe cei care au murit în fărădelegi, sau pe cei care au putrezit în păcate. Pentru că şi Avraam este mort, şi Isaac şi Iacov, dar au trăit astfel încât cei vii să-şi amintească de ei.
Bogăția ne răpește libertatea
„Spune-mi pentru ce ne înnebunim de pofta de bani, când ne stau în față Împărăția cerurilor şi bunătățile acelea nespuse? Pentru ce preferăm pe cele vremelnice, pe cele ce de multe ori nu ne rămân nici până seara, în locul celor veşnice, care ne rămân pururea? Poate fi, oare o nebunie mai mare ca aceasta, să ne lipsim şi de bunătățile veşnice din pricina dorinței vremelnice şi nici de averi să nu ne putem bucura pe deplin?
Să nu ne pierdem curajul în vremea încercărilor
„Cel care ne mângâie în orice suferinţă”. N-a spus „Cel care nu ne lasă să ne chinuim”, ci a spus „Cel care ne mângâie când suntem încercaţi de suferinţă”. Pentru că aceasta arată şi puterea lui Dumnezeu şi sporeşte răbdarea celor care sunt în dureri, deoarece zice: „Suferinţa aduce răbdare” (Romani 5, 3). Aceasta a spus şi profetul: „Intru necaz m-ai desfătat” (Psalmul 4, l) 82. N-a spus: „nu m-ai lăsat să cad în suferinţă”, nici că „ai îndepărtat deîndată tristeţea”, ci că, în timp ce suferinţa a rămas, m-ai desfătat, adică mi-ai dăruit multa odihnă şi libertate, lucru care, cu siguranţă, s-a întâmplat şi în cazul celor trei tineri.
„Nu pot să fiu și în lume, înconjurat de treburi, și să mă și mântuiesc”
Vrei să-ți spun pe scurt că nu locul te mântuie, ci purtarea și voința? Adam era în Rai, ca într-un port, și s-a înecat (Facerea 3, 1-24); Lot era în Sodoma, ca pe mare, și s-a mântuit (Facerea 19, 16); Iov stătea pe gunoi și s-a îndreptățit (Iov 2, 8), iar Saul era în mijlocul bogățiilor și și-a pierdut împărăția – și pe cea de aici, și pe cea de dincolo.
Bucuria lăuntrică nu poate fi răpită omului de bine
Ceea ce ne trebuie, este ca ţinta tuturor faptelor noastre şi tot ceea ce ni se întâmplă, să fie iubirea de Dumnezeu.
Iubirea faţă de Dumnezeu nu este iubire, dacă nu are ca şi consecinţă şi iubirea faţă de aproapele
Credinţa indică adevărul, şi din credinţă sinceră se naşte iubirea. Cel care cu adevărat crede în Dumnezeu nu permite vreodată să părăsească iubirea (din Omilia a 2-a la Epistola I către Timotei).