Nici invidie, nici vorbire de rău nu există acolo unde există iubire curată. Fiindcă nu numai că nu-i judecăm pe prieteni, dar închidem gura şi celor care-i condamnă. Toate sunt liniştite, suntem blânzi, nu există nici o urmă de luptă şi invidie; toate sunt pline de pace. „Fiindcă împlinirea legii este iubirea” (Romani 13, 10). Nimic dezgustător nu există în aceasta. Cum? Pentru că toate aceste păcate, avaria, furtişagul, invidia, vorbirea de rău, mândria, jurământul, minciuna, toate acestea se dizolvă, atunci când există iubire. De ce se jură jurătorii? Fiindcă vor să dobândească. Însă nimeni nu vrea să dobândească ceva de la cel pe care-l iubeşte, ci dăruieşte cele ale lui celui pe care-l iubeşte. Şi, bineînţeles, că mult mai mult simţim bucuria pentru acesta, decât atunci când luăm de la acesta (din „Omilia a VII-a la Epistola a II-a către Timotei”).
Motivul tuturor răutăţilor este lipsa iubirii. (din „Omilia a V-a la Epistola a II-a către Tesaloniceni”).
Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, vol. I, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, p. 45