Un anume Evloghie, care a devenit ucenic al preafericitului Ioan, episcopul Constantinopolului, era preot și nevoitor mare, postea mâncând la două zile, iar de multe ori postea săptămâna întreagă, mâncând numai pâine și sare, încât era slăvit de oameni. Deci a mers el la Avva Iosif în Panevo, nădăjduind să vadă la el vreo nevoință și mai aspră. Și primindu-l pe el Bătrânul cu bucurie, i-a pregătit mângâiere cu ceea ce avea. Și au zis ucenicii lui Evloghie: Preotul nu mănâncă decât pâine și sare. Iar Avva Iosif mânca tăcând. Și de trei zile nu i-au auzit pe aceștia cântând sau rugându-se. Căci lucrarea lor era ascunsă. Și au plecat fără să se folosească.
Din iconomia lui Dumnezeu s-a întunecat și rătăcindu-se s-au întors la Bătrân. Și înainte de a bate la poartă, i-au auzit pe ei cântând. Și stând mult timp așa, la urmă au bătut. Iar ei, oprindu-se din cântare, i-au primit bucurându-se. Și pentru că era arșiță, ucenicii lui Evloghie au pus apă în cană și i-au dat acestuia. Iar apa era amestecată, apă de mare cu apă de râu și nu a putut să bea. Și după aceasta, a căzut la picioarele Bătrânului, vrând să afle viețuirea lor, zicând: Ce este aceasta, Avva, că la început nu cântați psalmi, dar acum, după plecarea noastră, cântați? Și luând acum cana, am aflat că apa este sărată? A zis lui Bătrânul: Fratele este nebun și din greșeală a amestecat apa cu cea de mare. Iar Evloghie l-a rugat pe Bătrân, vrând să afle adevărul. Și i-a zis lui Bătrânul: Acel pahar mic de vin a fost al iubirii, iar apa aceasta este aceea pe care o beau frații mereu. Și l-a învățat pe el deosebirea gândurilor și a îndepărtat de la el toate cele omenești. Și a devenit astfel priceput și de atunci înainte mânca orice i se punea la masă și a învățat să lucreze în ascuns. Și a zis Bătrânului: Cu adevărat, lucrarea voastră este în adevăr.
Patericul Mare. Apoftegmele părinților pustiei, Editura Bizantină