Duminica este ziua în care cerul se apropie de pământ. Este clipa în care omul, obosit de drumurile săptămânii, se oprește pentru a-și aminti de unde vine și încotro merge. Este ziua Domnului, dar și ziua omului — ziua sufletului.
În graba vieții de zi cu zi, pierdem adesea sensul lucrurilor simple: un zâmbet, o vorbă bună, o rugăciune spusă în taină. Duminica vine ca o respirație adâncă, ca un dar al lui Dumnezeu care ne spune: „Oprește-te, și vezi cât de frumoasă este viața atunci când este trăită în Mine.”
Nu este doar o zi de odihnă, ci o zi de întâlnire — cu Hristos, cu noi înșine și cu cei de lângă noi. La Sfânta Liturghie, cerul se unește cu pământul, iar timpul se sfințește. De aceea, orice Duminică este o mică Înviere.
Cine învață să sfințească Duminica, acela va ști să sfințească și viața. Pentru că liniștea acestei zile nu e o fugă de lume, ci o întoarcere la izvor. E un timp în care sufletul se luminează, iar inima se reînvață să iubească.
Să păstrăm, așadar, Duminica nu ca pe o simplă zi liberă, ci ca pe o sărbătoare a inimii. Să o umplem de rugăciune, de mulțumire și de bucuria prezenței lui Dumnezeu. Căci în fiecare Duminică ni se dăruiește o nouă șansă de a începe din nou.
manastireasuruceni.md