Tot cel ce vrea să-L găsească pe Dumnezeu, să se tăgăduiască pe sine însuşi (Matei 7, 23), să nu-şi cruţe sufletul, ci duşmănie să pună (Facerea 3, 15) între el şi toţi cei ce umblă după trup (Romani 8, 4; II Corinteni 10, 2). Niciunul dintre aceştia să nu se lase întors înapoi prin cuvinte, chipurile mângâietoare şi să nu şadă împreună cu ei în scaun (Psalmul 1, 1), nici să nu se întovărăşească în tovărăşii rele (Corinteni 15, 33), prin care sufletul este otrăvit şi silit să petreacă în gândurile şi simţămintele rele de mai dinainte.
Teme-te, omule, de înşelăciunea însoţită de un cârlig, ascultă-mă şi depărtează-te de ei. Nu coborî din nou sufletul tău la iad (Psalmul 29, 4). Opreşte cugetul tău şi nu îngădui să fie dus în rătăcire auzind cele deşarte.

Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze. Scrieri II, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 27

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.