“Teme-te, bucuria mea, de odihna trupească! Aceasta e o mare pagubă. Ea nu permite inimii să ardă şi stinge flacăra dragostei şi a adevăratei bucurii. Fie ca inima ta să ardă totdeauna de râvna către Dumnezeu! Nu-ţi fie milă de tine, ci luptă-te ca să nu se stingă focul dreptăţii. Cel care îşi aşază nădejdea în Domnul nu ştie de întristare, iar cel care este împovărat cu griji de prisos se află în întristare… Mare este milostivirea lui Dumnezeu şi nimic nu se poate asemăna cu ea! Să existe doar pocăinţă şi frângerea inimii… Adevărata pocăinţă este plină de bucurie (Scara, Cuv. 30, 21), căci ştie Dumnezeu că omul este neputincios şi iartă. El n-a venit să-i mântuiască pe cei drepţi, ci pe noi, păcătoşii, să ne aducă la pocăinţă. Orice s-ar întâmpla, indiferent ce suferinţă, mică sau mare, te-ar vizita, primeşte-o cu bucurie şi pentru toate mulţumeşte-I lui Dumnezeu. Întăreşte-te în Domnul. Doamne, fie ca inimile noastre să ardă după Tine în dragoste şi umilinţă!” (Schimonahia Sepfora)
Cum să te mântuieşti în lumea contemporană?, Editura Platytera, 2013