Un filosof din Egipt, auzind despre obștea Sfântului Pahomie cel Mare, veni să afle cine sunt acești monahi. Întâlnind pe unul dintre frați, îi spuse:
– Cheamă-mi-l pe părintele vostru, căci am să vorbesc cu el despre unele lucruri de folos.
Aflând Sfântul că acela este filosof, îi trimise pe Cornelie și pe Teodor, dându-le însărcinarea să răspundă celor zise de el. Când au ajuns, filosoful le spuse:
– Se vorbește mult despre voi, ca despre niște înțelepți și practicanți ai isihiei, conform religiei voastre, cum și ca despre niște oameni inteligenți care știu să răspundă celor care le-ar pune o problemă. Vă voi aprecia însușirile, făcând silogisme cu elemente din Scripturile pe care le citiți voi.
– Spune ceea ce ai de spus, i-a zis Teodor.
– Cine a murit fără să se nască, sau cine născându-se n-a murit și, cine murind nu s-a descompus?
Teodor îi replică:
– Întrebarea ta, înțeleptule, nu este grea. Află, deci, că cel ce a murit fără să se nască, precum ai spus, este Adam; cel ce s-a născut, dar nu a murit, este Enoh; cel care murind nu s-a descompus este soția lui Lot, care a fost prefăcută într-un stâlp de sare, ce există până azi, spre a convinge pe cei neascultători. Te sfătuiesc, însă, filosofule, să părăsești aceste nebunești susțineri și silogisme ale tale și să te apropii de Hristos, Căruia ne închinăm noi și să primești iertarea păcatelor.
Față de acestea, rămânând încremenit, el plecă îndată mirat și plin de admirație pentru răspunsul inteligent ce-l primi.
Viața Fericitului Pahomie, în colecția Comorile Pustiei, vol. 3, Editura Anastasia, 1995