Mulți spun că părintele Arsenie Boca este sfânt în timp ce alți mulți spun că omul nu a fost normal. Același lucru s-a întâmplat și cu Sfântul Porfirie, Paisie și cu alți sfinți din vechime, de exemplu Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Simeon Stâlpnicul sau Sfântul Simeon Noul Teolog. De fapt, amândouă opiniile sunt adevărate însă pentru a înțelege este necesară o explicație.
Sfântul nu este un om normal, nu este un om bun pentru că omul bun este omul firesc. Firea umană zidită de Dumnezeu este bună pentru că toate creația lui Dumnezeu este bună. Sfântul însă este altceva.
Omul ca ființă rațională are însă posibilitatea de a-și ieși din fire și aceasta constituie chinul său. Deci pentru om există treii stări existențiale:
- starea împotriva firii în care omul este stăpânit de patimi și dacă omul moare în această stare atunci este sortit iadului.
- starea după fire, starea naturală în care omul are însușirile firii sale, este bun și face faptele bune, adică virtuțile. În această stare omul se mântuie.
- starea mai presus de fire în care omul începe deja să dobândească însușiri mai presus de fire și începe să aibă harisme. În această stare omul se sfințește.
Este un fenomen asemănător cu cel în care fierul se apropie de foc: fierul rămâne fier, focul rămâne foc însă fierul începe să capete proprietățile focului: este foarte cald și începe să emită lumină, pierzându-și aspectul întunecat și răceala caracteristică.
La fel și cu sfântul: în clipa în care se apropie de Dumnezeu începe să capete proprietăți și acțiuni care pentru unii sunt minunate iar pentru alții sunt sminteală, nebunie – lucruri de necrezut: lucruri ne-bune.
Exemplele acoperă o arie foarte vastă de la minuni, proorociri și clarviziuni până la cunoașterea datei morții și conștiința faptului că misiunea lor s-a terminat aici pe pământ.
Acestea sunt semne clare a acțiunii lui Dumnezeu prin sfânt, acțiuni care însă trebuie judecate prin prisma consensului oamenilor duhovnicești din Biserică pentru că noi, neavând experiența unor astfel de stări putem cădea foarte ușor în înșelare și să judecăm greșit cauzele și scopurile unor astfel de acțiuni.
Ceea ce ne rămâne nouă este ascultarea, cinstirea și urmarea nu atât a acestor fapte cât a duhului care le-a generat precum și ferirea de exagerări și exploatări necuvioase a unor astfel de astre ale cerului Bisericii lui Hristos.
Sursa: asceticexperience.com, Bazat pe Sfântul Maxim Mărturisitorul