… aceasta înseamnă şi explicarea cuvântului „minte care vede pe Dumnezeu”; aşa trebuie să înţelegem cele spuse în cântarea lui Moise: S-a făcut parte a Domnului funia lui Iacob (Deut. 32,9), ceea ce arată pe Israil; căci Dumnezeu nu iubeşte numai pe Israil, cum a arătat şi Apostolul, spunând în multe locuri. Oare nu este Dumnezeu şi al neamurilor? Da, şi al neamurilor, dacă Unul este Dumnezeu (Rom. 3,29-30); dar Israil a pornit primul pe urma lui Dumnezeu, deşi după aceea depărtându-se, a fost lepădat şi el (cf. Deut. 32,15); căci oamenii, având libertatea [de a face aceasta], când voiesc, fac pe Dumnezeu să fie cu ei. Noi înşine suntem cauzele primirii luminii dumnezeieşti sau a primirii puţine sau multe a ei, sau a neprimirii deloc a ei, când noi ne facem contrari ei, prin învârtoşare sau împietrire. Căci Însuşi Domnul zice în Evanghelie: Dumnezeu poate să ridice din aceste pietre fii ai lui Avraam (Luc. 3,8); căci ceea ce ne este nouă greu şi cu neputinţă, aceea este cu putinţă lui Dumnezeu.
Dumnezeu fiind prin fire bun, e gata să se ofere pe Sine tuturor ca să se împărtăşească toţi de sfinţenia Lui şi să se lumineze cu sufletul; deci se cere de la noi să dorim să ne împărtăşim de cunoştinţa Lui, ca să se arate libertatea noastră; căci nu Dumnezeu e cauza relelor, ci despărţirea de El; înţelesul e acesta: fiindcă nici altor neamuri nu le sunt stăpâni niscai zei străini, ci unul este Stăpânul tuturor; şi astfel, celelalte trepte (îngereşti) sunt la mijloc. Deci peste alte neamuri a stăpânit puterea cea una a lui Dumnezeu şi atunci când a făcut-o prin îngerii Săi, care au împlinit slujba de ierarhi ai lor.
Ia aminte explicarea spuselor din cântarea lui Moise: Când a împărţit Cel Preaînalt neamurile, când a împărţit pe fiii lui Adam, a pus hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu. Şi s-a făcut partea Domnului, poporul lui Iacob, funia moştenirii lui Israil (Deut. 32, 8-9); deci, zice că nu trebuie socotit că s-au împărţit neamurile altor zei sau îngeri; căci nu s-a rânduit prin soartă Israil lui Dumnezeu, iar altor îngeri altele, ca să nu slujească în nimic lui Dumnezeu; n-a fost sortit, de pildă, acest nume acestui înger, ca să nu-I pese lui Dumnezeu de neamul acesta sau să nu se intereseze de Dumnezeu îngerul acestui neam; dar nici n-a primit Dumnezeu cu aceeaşi cinstire sau în mod opus acest neam şi fiecare dintre îngeri poporul său, cum s-a spus la Isaia, că diavolul a zis că are cu sine neamurile de la miazănoapte şi se împotrivesc lui Dumnezeu şi este asemenea Celui Preaînalt. Căci toate sunt roabe ale lui Dumnezeu şi peste toate stăpâneşte El; dar cinsteşte mai mult pe cei ce-L cunosc pe El şi de aceea se şi spune că El stăpâneşte peste ei, chiar dacă au un înger ocrotitor, cum are Israil pe Arhanghelul Mihail; şi cum se spune de Dumnezeu care stăpâneşte peste toţi, că stăpâneşte în mod deosebit peste Israil şi Israil este poporul Lui? Spunem că Dumnezeu este Dumnezeul tuturor, dar celor ce se apropie de El şi Îi slujesc numai Lui le este cu dreptate Dumnezeu; iar ceilalţi, cinstind pe idoli, îşi fac lor alţi zei.
Israil s-a făcut parte a Domnului, căci trebuia, dacă singur Israil a cunoscut pe Dumnezeu, de el singur să se îngrijească Domnul şi îngerii Lui. Dar în aceasta se arată şi mila nemăsurată şi de nepătruns a lui Dumnezeu, care şi celor ce par să nu fie parte a Lui le-a dat un înger propriu al neamului, fiecărui neam. Căci face să răsară soarele Lui peste drepţi şi nedrepţi (Mat. 5,45), şi Care nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu (Iez. 33,11). Dar vei spune: şi cum cei ce au îngeri daţi de Dumnezeu ca să-i ocrotească şi să-i călăuzească s-au despărţit de Dumnezeu şi s-au închinat la idoli? Răspundem: în mod necesar, pentru că libertatea lor i-a scos dintre cei ce văd pe Dumnezeu şi I s-au împotrivit. Deci, de se hotărăşte cineva să fie cu Dumnezeu, este păzit de îngerul Lui şi ţinut în rânduială. Căci Domnul cunoaşte calea drepţilor (Ps. 1,6). Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit (Ps. 36,25). Iar de alege cineva împotrivirea, nu e silit de înger să facă aceasta; căci această viaţă este mai degrabă dobitocească, decât liberă; dar se spune şi despre Israil că a păcătuit şi s-a făcut dobitocesc. Că zice Domnul (către Israil): Ai respins cunoştinţa lui Dumnezeu şi ai umblat după inima ta, adică ai ales voia ta.
Scoliile Sf. Maxim Mărturisitorul la Sf. Dionisie Areopagitul – Ierarhia Cerească, Cap. IX